Unde-i inima?

M-am trezit ieri, la ceas de centenar, cu dor de ducă. Nu prea-mi plac festivitățile de nici un fel, toate trebuie-urile care se încolăcesc la picioarele noastre și care pe mine una simt cum mă sugrumă. Nu-s nici mândră, nici energie pentru lamulțani și inimioare tricolore n-am avut (nici ieri și niciodată). Cred că te... Citește în continuare →

Reclame

De seară, cu Ion

Azi a fost zi de stat acasă. Inițial pentru mine, până la urmă pentru noi. Că ne-am pornit de dimineață dar pe drum l-au durut toate și cum el nu minte cu din ăstea, m-am speriat așa că am făcut cale-ntoarsă. Pe la 9 i-am cerut învățătoarei fișele, să le facem amândoi. S-a înroșit whatsapp-ul... Citește în continuare →

#VremPiste pentru biciclete

Pe vremea când îmi făceam veacul și lăsam să treacă zilele tihnit, în orășelul din Grecia care n-avea nici trotuare, de piste de biciclete nici nu putea fi vorba, visam să fiu aici. După 2010 când noi doi ne-am făcut trei și veneam la Timișoara de câteva ori pe an, trăiam cu impresia că iarba... Citește în continuare →

Fericire, frumusețe (și Viena)

După trei zile în orașul meu de suflet încă-mi caut locul înapoi acasă. Sunt plină de întrebări și gânduri - cum naiba, da, chiar așa, cum naiba am putut părăsi Viena? Cum am plecat de acolo fără nici o privire-n urmă? Oftez și răbufnesc dar bine știu răspunsul. Iar dacă iau la puricat povestea, adevărul... Citește în continuare →

Referendum 2018: duminică

Duminica am început-o devreme. Prea devreme. M-am urnit cu greu dintre așternuturi iar gândul că profețiile "duminica o să vină lume multă, după biserică sigur vin!" s-ar putea să se îndeplinească m-au făcut să n-am pic de chef de ziua ce stătea să înceapă. La secția deschisă la 7 fix a intrat prima persoană la... Citește în continuare →

Referendum 2018: sâmbătă

În prima zi de referendum m-am trezit la 4. Am încercat să adorm la loc, nu mi-a ieșit. La 6 am plecat de acasă, la puțin după am ajuns la secție, la 7 s-au deschis ușile. Delegata PNL  a votat prima apoi a început să ne povestească despre musulmanii care fac mulți copii. Mai mulți... Citește în continuare →

Referendum 2018: încălzirea

Am stat și-am cugetat, de-i musai să scriu mai mult decât am făcut-o deja, despre weekend-ul care a trecut (și de pe urmă căruia eu încă nu mi-am revenit complet). Două zile și-ncă un pic am petrecut afară din bula mea și încă nu știu de-i de râs ori plâns (știu, treba asta cu bulele... Citește în continuare →

#stauacasa

Am luat o lungă, prea lungă pauză de la scris pentru că am fost prinsă cu altele și pe cuvânt de om serios că mi-aș fi dorit din tot sufletul să reiau bunul obicei al blogului cu un text vesel. Cu o întâmplare cu Ionuț în rol principal sau măcar cu crețul care a mai... Citește în continuare →

Câte-n lună și-n stele (p)

Și nici n-am ajuns bine după Ion, că mi-a și sărit pe bicicletă și a reluat povestea întreruptă dimineață. Cu stele și planete și big bang și cât de mare e universul și dacă am avut timp azi să caut informații despre calătoria în timp. Și dacă mai știu care-s planetele gazoase, care-s ălea solide.... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: