Serbarea noastră

Săptămâna trecută am fost la evenimentul de final de an de la școala lui Ionuț. Nu mă mai satur de momentele petrecute în mijlocul lor! În Grecia Ionuț a avut noroc să meargă la o grădiniță la care serbările erau exact ca și cele de la cea mai faină școală din univers, așa că în... Continuă să citești →

Reclame

Cum își găsesc copiii drumul?

Am o listă scurtă de oameni pe care-i urmăresc cu drag când vine vorba de parenting și/ sau educație. Pentru mine, la capitolul părințeală, unul singur e cel care m-a atins la suflet și în ale cărui exemple și reacții m-am regăsit de la primele rânduri citite (v-am tot povestit eu despre asta și cu... Continuă să citești →

Încrederea în sine e un dar

Am început ziua cu noi decizii: - Astăzi îmi aleg singur hainele. Gata, eu aleg cu ce haine merg îmbrăcat la școală! mă avertizează Ion cu noaptea-n cap. - Ok. Știi unde-s. Îl aud cum deschide dulapul, exclamă tot felul, cântă. - Ai ales? - Da. Azi îmi iau tricoul ăsta gri cu dinozauri. -... Continuă să citești →

(aproape) 2 zile

Am avut parte de (aproape) două zile fără internet și fără semnal la telefon. Concluzia? Mai vreau. Nu-mi amintesc ultima dată când am fost așa de liniștită. Fără să-mi vină să verfic newsfeed-ul să văd ce mi-a scăpat, ce a trecut pe lângă mine. Fără să dau câte un "refresh" adresei de e-mail. Sau contului... Continuă să citești →

Pauză de telefon

În urmă cu trei ani mă lăudam că am rezistat 2 zile fără telefon. Nu și fără internet. De astăzi până joi, urmează provocarea: fără net și fără semnal. Poze o să fac în mod tradițional și excepțional. Dar cu un aparat. Rezist? Și dacă nu, tot aia-i. N-am încotro. Luminile, vă rog!

Ouzoland

A fost de ajuns o săptămână fără telefonul meu deștept ca să-mi dau seama că-s dependentă de el. Că e prelungirea mâinii și ochilor. Că așa cum văd paiul din ochii altora (fumători mai ales) îmi scapă privirii parul din ochii mei.

L-am dus la reparat. Nu-l mai țineau bateriile – și nici nu mă mir. L-am înlocuit de nevoie cu un Nokia din ăla de pe vremuri (adică de acum vreo 4 ani, să nu exagerez) care se ține bine și multe zile. Fără internet și cu butoane. Prima zi a trecut cum a trecut. Eram acasă oricum, computerul nu ia pauză până seara. A doua zi, la plajă ochii mei fotografiau și filtrau. Instagram-uri virtuale. Simțeam cum mă pișcă buricele degetelor și m-am surprins căutându-mi telefonul când am auzit un sunet familiar. Nu. Nu era al meu. În jur, toți făceau poze. Și cred că pentru prima dată…

Vezi articol original 345 de cuvinte mai mult

Gânduri

Altă săptămână cu întâmplări de tot felul, momente care m-au scuturat și m-au făcut să văd că de fapt sunt o norocoasă, înconjurată de oameni faini și buni, că trăiesc povești de ținut minte, că viața poate fi groaznic de enervantă uneori dar e așa de frumoasă. Că-s multe care se întâmplă când trebuie și... Continuă să citești →

Ce-mi mai place (în ultima vreme)

Anul trecut am ajuns la Conferința PR Beta pentru prima dată. A fost unul din momentele acelea la care visam, cu un an înainte, în timp ce eram la plajă (și sătulă de atâta stat și lenevit și discuții cu și despre copii) Știu, mă pufnește și pe mine râsul de fiecare dată când îmi... Continuă să citești →

Despre ce m-a supărat azi (și sigur mă va supăra și mâine, asta dacă nu mă supăr eu înainte)

Mi-e greu, tare greu să înțeleg chestii care ni se întâmplă zi de zi, situații cu care suntem puși față-n față și chiar de nu ne plac, la acceptăm fără crâcnire, fără să deschidem gura, fără să schițăm câte o strâmbătură sau înjurătură. Nu pricep nici în ruptul capului, de ce într-o țară ca a... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: