0

Cadouri pentru fiecare

Pentru mine, Crăciunul are miros și gust de Cluj. Acolo am petrecut cele mai frumoase Sărbători, acolo, printre munții de zăpadă mi-e și sufletul. Miros de cozonac făcut de buna, sarmale din crăticioare cărora le zburase smalțul cu ani în urmă dar de care nu s-ar fi despărțit draga de ea, pentru nimic în lume. Mic dejun la care ne așternea pe masă cârnați și carne și murături. Nopți pline de colinde și de umblat de pe la o casă la alta, cu oameni dragi și faini. Zăpadă și frig și ceai cald și fețe cunoscute. Seri cu povești și amintiri, Doamne, ce dor mi-e. Cadourile pe care ni le făceam erau de drag și mai puțin valoroase. Dar erau cele mai frumoase. Am rămas de atunci cu gândul ăsta: de Crăciun să dăruiesc lucruri ce-mi plac, pe care mi-aș dori să le primesc eu cândva, pe care mi le cumpăr singură când am poftă să mă răsfăț.

Fac plimbări virtuale și văd că toată lumea face liste cu idei și propuneri ca să aibă Moșu’ de unde alege. Unii știu deja cu siguranță ce vor, alții știu ce vor cumpăra sunt însă o mulțime care nu știu încotro să o apuce. Am adunat aici, lucrușoare unul și unul, care-s potrivite de cadou oricând, nu doar acum. Obiecte făcute cu drag și mult talent, de oameni dragi. Minuni de care eu m-aș bucura în fiecare zi (o și fac, vă spun, îmi place tare să-mi cumpăr tot felul)

Încep cu daruri pentru cei mici, ce altceva decât jucăriile Mame de Poveste? Sunt parte din mine și Vera. Gândite și pregătite cu atâta drag. Jucării cusute una și una care însoțesc o carte cu poveste. Amândouă în sac de pânză pictat manual. Aveți de unde alege – păpuși, un cesuleț simpatic foc, o vulpe colorată sau un fluturaș timid cu ale lor povești care le vorbesc copiilor de la 0 la 6 ani.

Că tot am adus vorba de Vera, eu aștept acum o minune de tricou. Nu-i așa că-i de purtat toată ziua?

adrianart

adrianart2.jpg

Da, anul ăsta, sub pom, am vrut și cărți dar și lucurușoare pe care să le port cu drag. Vera, mâini talentate, pictează tot ce vă trece prin cap. Nu doar bluze si tricouri! Face obiecte frumoase, de dus în dar. Aruncați o privire și pe pagina ei. Imposibil să nu găsiți ceva care să vă placă! Ea spune că-i doborâtă și nu mai ia comenzi acum, în prag de Sărbători. Cu siguranță însă că-i bine s-o țineți în minte, pentru câte alte dăți!

Mie-mi plac la nebunie șalurile. Și eșarfele. Și plasele din pânză, traistele. Cred că am vreo 50 din ultimele menționate, fularelor și șalurilor și eșarfelor le-am pierdut numărul. Cea mai dragă e una găsită în dulapul bunei de la Cluj, i-am luat-o, cu gura până la urechi. Mi-a spus atunci și povestea ei și cu atât mi-e acum mai dragă. Livia, despre care v-am mai povestit eu și cu alte ocazii, face și eșarfe și traiste din pânză. Toate-s faine și nu doar atât, le face-n ediție limitată. Numerotată și semnată! La ea-n atelier (și pe pagină) găsiți și alte chestii faine, numai bune de pus sub brad (dar mai ales de atârnat pe pereți!)

livia2.jpglivia

Când am început să decorez camera lui Ionuț – înainte ca el să apară, cum altfel? primul lucru pe care am știut că-l vreau a fost un tablou. Și nu orice tablou ci unul care-mi rămăsese în minte și în suflet de când eram de-o șchioapă. Îmi amintesc și acum, vizitele la prietenii de familie unde în camera fetei, pe un perete era un tabloul ăsta despre care vorbesc eu aici. Cu un ursuleț culcat într-un pătuț într-o cameră cu jucării. Un decor din anii ’70 care mie-mi dădea o stare de liniște. Evident, am dat de tablou și l-am atârnat la loc de cinste. Am mai strâns de atunci tot felul de pe la piețele de vechituri – imagini ce îi plac și lui Ionuț (dar mai ales mie). Dacă vreți să decorați camera copilului cu altceva decât stickere sau postere (o să le vină rândul și lor, posterelor, sunt sigură!) sau dacă vreți să faceți un cadou care sigur intra la categoria wow, vi-l recomand pe Răzvan și ale lui lucrări. Desene 3D care au apărut în multe cărți și reviste din țară – mie acum îmi vine-n minte seria Lucia Muntean și revista Fabulafia.

cornici

Acu’ nu era să fi mers la Balamuc (probabil cel mai creativ loc din Timișoara!) să nu vă mai dau o idee de cadou. Noi am cumpărat deja un fenzin de-al Anei Kun și am petrecut jumătate de oră scriindu-i dialogurile. Dictate de Ionuț, cine altcinva? Ne-am scris și numele pe copertă – el e autor și eu traducător. Nu-i așa că e o idee faină?

ana.jpg

Altă idee de cadou – nu doar de Crăciun ci de FIECARE ZI sunt minunile de la Lionbox Handmade Creations. Nu știu când mi s-a întâmplat ultima oară să mă extaziez astfel în fața unor broșe dar serios vă spun, eu mi le-aș cumpăra pe toate, în toate culorile și cu toate versiunile posibile. Mă tem că de mă bate gândul să cadorisesc pe cineva o astfel de broșă o voi comanda și o s-o țin doar pentru mine.

15127406_10153820045235927_2142222583_o.jpg

Oh și acum ajung la alt subiect preferat. Haine. De când am dat peste Avețișiperoz.ro m-am mai domolit cu ieșirile mele la cumpărat orice și oricând. Mai bine mai puțin și mai bun și mai de drag și de purtat cu cap. Îmi plac lucrușoarele care-s comode și din materiale bune, combinații de vechi și nou, de la mama din dulap și câte o piesă pe care dau banii și nu-mi pare rău. Acum de Crăciun eu am pus ochii pe o rochie de la Arina Varga (de ce n-am cumpărat-o când am văzut-o?) și alte câte și mai câte de la Carola. Dacă vreți să aveți de unde alege vă mai dau și alte idei: pe lista mea stă și Diana Bobar – de când m-a îmbrăcat draga de Adriana într-o fustă cu săruturi!

Acum lista-i deja lungă, eu aș mai pune pe ea și cărți, multe cărți. Cui nu-i place să aibă ceva de citit mai ales în zilele ăstea cu minus și gri? La Timișoara s-a deschis o librărie tare faină – e de mers și de ales!

Am lăsat pentru final o idee de cadou ce s-a născut de-abia zilele trecute. E crețul meu în combinație (profesională) cu o prietenă dragă, condimentată cu arome și plante din Grecia. O plăsuță cu cinci borcănașe pline ochi cu busuioc, oregano, cimbru, salvie și un mix de ceai (puternic aromat!). Le-au pregătit cu mare elan și chef să vă dea gata. Eu cred că un astfel cadou vă scoate din încurcătură când vine vorba de mame, bunici și mătuși. Bine zic?

costas.jpg

 

Anunțuri
0

Vera & Dana

Îmi place să mă înconjor de oameni faini. Buni. Veseli. Care au energie pozitivă și poftă de făcut tot felul de lucruri. Mi-am găsit personaje care mi-au făcut viața mai frumoasă cam peste tot pe unde am ajuns. Nu am dus dorul lor nici în Grecia, nici la Viena, nici prin State-ndepărtate, iar acasă, ei bine, acasă îi am pe alese.

Sunt oameni care-s aproape, fizic dar mai ales la gânduri și porniri, sunt și mulți pe care-i știu din auzite și citite și-mi sunt dragi fără să fi apucat să dau ochii (și mâna) cu ei. Persoane cu care mi s-au intersectat drumurile și cu care am pornit tot felul de proiecte fără să fi analizat prea mult. Și bine am făcut. Două astfel de fete sunt dragele de Vera, jumătatea Mame de Poveste și Dana, de la Juxi Magic. Am impresia că regulat ies în față cu câte o poveste despre ele, dar n-am cum să n-o fac, prea multe și frumoase-s toate ce ies din mintea și de sub mâinile lor.

Eu nu-s la București, dar de-aș fi (cu toate că mai degrabă ajung ele la Timișoara!) tare m-aș duce la un eveniment pe care l-au pus la cale. E cu poveste, culoare, voie bună și copii. Sâmbăta asta, de la 11:30, mergeți la Elefănțelul curios să vedeți ce se-ntâmplă cu vântul și de ce-i veselă morișca. Și apoi aștept să-mi spuneți și mie. Pentru că eu am în față trei zile de veselie și arte performative – chestii de oameni mari, să fim înțeleși! Și covoare-n așteptare și cărți ce trebuie șterse de praf și un Ionuț ce-mi duce dorul – că de creț nici nu mai zic!

14853292_701291560021052_4106081700696131179_o

 

 

 

1

Mărțișoare dragi mie

Am adus de acasă obiceiul de a purta mărțișoare. Mereu mi-au plăcut și în fiecare an am încercat să găsesc unele cât mai cucuiete și mai speciale, așa, ca de scos la înaintare tot anul pe post pe podoabă. Grecii poartă sfoara alb cu roșu, dar între noi fie vorba cred că e mai mult ca să-i ferească de ochiul rău (de deochi adică). Dar nu e literă de lege ce spun eu aici – adevărul e că nu am fost niciodată prea curioasă când a venit vorba de obiceurile lor în ale întâmpinării primăverii.

Așa că eu dau startul sezonului în martie și o duc așa, cu mărțișoare schimbate regulat pe jachete și paltoane, până-i prea cald pentru ele. Hai să zicem, uneori mijloc de aprilie, în ani buni chiar mai repede. Și apoi le fac transferul pe hainuțe mai finuțe și mai de primăvară dar să nu vă spun că am fost dibuită cu mărțișor în piept și-n miezul verii. Pe câte o bluză albă, un pepene verde din material din ăla moale, cu tot cu șireturile bicolore, e tot ce trebuie.

Anul ăsta mi-a promis Vera că primesc mărțișor făcut de mâinile ei. Că-s dibace tare, nu degeaba e jumătatea talentată a Mame de Poveste. Așa că dacă sunteți în căutare de mărțișoare pe care le puteți purta cu ușurință tot anul, așa cum am eu de gând să fac, aruncați o privire la ce face ea. O să vreți să le comandați pe toate, vă promit 🙂

martisoare adrianart

martisoare adrianart

0

Despre celălalt copil

Am avut un weekend plin de oameni faini și inspirație. Ce-mi place când ne strângem în jurul mesei cu mâncare bună (crețul e cel mai cel bucătar!) cu o sticlă sau două (sau chiar trei) de vin, cu chef de vorbă și depănat amintiri și gânduri. Copiii se joacă-n voia lor, își construiesc vapoare și plutesc spre insule de pirați, apoi iau alte roluri, mai serioase și-s veseli și-n lumea lor. Noi, ăștia mari începem cu un ceai sau o cafea și terminăm cu pahare și limbi dezlegate, ei, cui îi pasă că-i ziua-n amiaza mare? Și cum stătam ieri și povesteam cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme, am scăpat printre altele și răspunsuri la întrebarea ce fac eu toată ziua. Îmi petrec orele libere cu gândul la scris și de cele mai multe ori o și fac. Pentru suntparinte.ro, aici, la mine-n ogradă și pentru un proiect care mi-e ăl mai drag dintre toate (dar la care nu reușesc să-i văd încă finalul) Am lăsat povestea deaspre copilul meu de suflet, Mame de Poveste, la capăt. Și cu ce bucurie a fost primit. Să-l facem și-n limbi străine, să punem ac și ață și hârtie cum alta nu-i și să-i lăsăm și pe alții să se bucure de pasiunea noastră. Și ce de idei ni s-au pornit și nu s-au mai lăsat stăvilite. Mame de Poveste e chiar copilul meu (si al Cristinei si al Verei, sa nu uitam!) Al doilea prunc. Mi s-a ivit în minte într-o zi când toate păreau triste și gri. Că-mi era dor de lucru și de făcut și altele înafară de mămiceală și Ionuțeală. Care, nu mă înțelegeți greșit, e o chestie ce nu se termină-n veci și-mi place și n-aș schimba-o pentru nimic în lume, dar după aproape cinci ani, parcă nu-i mai destul. Și am căutat și-n stânga și-n dreapta și m-am răsucit și rostogolit, cum să fac să le împac pe toate. Cum să fac, să mă împac. Proiectul ăsta, proiect frumos și plin de suflet, nu aduce bani de plătit chirie. Nu aduce sume mari, nici măcar mijlocii. Dar e un început, e un prim pas. Mă lasă să spun povești, povești ce prind viață, chiar prind. Păpuși și jucării, una și una care se lipesc de sufletul celor mici. Până acum au apărut cinci personaje și cel de-al șaselea și-a ciulit urechile în așteptare. Ele vin într-un săculeț de pânză, cusut cu mare drag și-și aduc și povestea tipărită și făcută sul. Ce altceva să-ți mai dorești? Dacă v-am făcut curioși, aruncați o privire pe pagina lor. Și apoi, prindeți curaj, alegeți una sau chiar două, de ce nu și mai multe? și chemați-le la voi acasă. 7