2018

Cred că-i prima dată în mulți ani când nu prea-mi arde de tras concluzii. Anul ăsta care-i pe terminate a fost cu câte puțin din toate. Zile bune și foarte bune, altele de ascuns sub preș și de dat uitării. Am muncit mult, am făcut exact ce-mi place, m-am bucurat de vacanță, de zile libere,... Continuă să citești →

Reclame

Pită-n ou la început de an nou

În urmă cu vreo 16-17 ani îmi trăiam viața de studentă la Cluj. La turație maximă. Plecam dimineața de acasă, fie ea început de zi de luni sau marți sau vineri, toate erau la fel! și nu știam când ajung înapoi. Uneori dădeam pe acasă după amiaza pentru un repaus scurt, alteori mă uitam dusă pe te... Continuă să citești →

#2017

M-am trezit curioasă. Ce linii am tras anul trecut pe vremea asta, ce planuri am pus în coș pentru 2016? Nimic special, pare-se. Am vrut sănătate - și bine a fost că am primit - mai ales după experiențele din 2015 cu crize de rinichi și alte dureri și n-am vrut liniște ci piper și nebunie. Le-am... Continuă să citești →

emoții (de zi liberă)

L-am luat aseară în brațe și ne-am cuibărit pe canapea. Cred că e cel mai moale copil din lume. S-a înghesuit sub mâna mea și mi-a pus în brațe trei cărți noi primite de la Moș. Am citit vreo jumătate de oră - din când în când îmi ridicam câte un colț de privire să-i surprind reacția. Mutrișoară dulce cu zâmbet... Continuă să citești →

2016

Am fost într-o pauză lungă. De scris, făcut planuri, de povestit cu oameni care nu-mi spun nimic. Am profitat de plecarea în țară și bine am făcut. Cred că am trăit una dintre cele mai frumoase vacanțe din ultimii ani. Cărți bune, gânduri bune, oameni dragi, inspirație cât cuprinde. Am avut timp să privesc în... Continuă să citești →

2015 fără o zi

Final de an, ultima zi din 2014, concluzii, amintiri. Pentru că-i casa plină și-i gălăgie nebunească, gânduri scurte: Cum a fost anul ăsta? Bun. Chiar foarte bun. Plin de poveșt, proiecte noi, proiecte gândite și rostite cu voce tare și la început de drum. Cu prieteni dragi, foarte dragi pe care i-am avut aproape. Și... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: