Umbrela

La Viena într-o zi de luni, 20 august 2007, a plouat. Eram pe bulevard cu băiatul cu părul creț în cea de-a doua zi din restul zilelor noastre. Ne plimbam, așa cum o fac toți îndrăgostiții, cu zâmbete întinse pe toată fața, cu mâini nerăbdătoare să se țină, cu ochi care se căutau. Viena e... Citește în continuare →

Reclame

De Valentin

Azi am mers împreună, pe jos, până la școală - 2 km și 100 m. De la școală a venit pe jos cu bunu, pe drumul cel lung, alți 2 km și jumătate. Apoi am plecat împreună la ortodont - cu mașină pe care o plătește cardul (pentru că am vrut să fim acolo la... Citește în continuare →

Starea de bine

Azi, la ora asta trebuia să fim în mașină în drum spre Aiud. Cu oameni dragi, cu prieteni buni. Planurile erau făcute de zile bune, de săptămâni, ce mai. În schimb, suntem acasă. Toți trei și o cicatrice. Acu' două duminici, mai pe seară, Ion se juca la el în cameră, crețul era cu gândurile... Citește în continuare →

10 discuții între-un 5 și-o 34

Râd și-s veselă tare, așa, ca-ntr-o duminică cu o oră-n plus. Am avut musafiri și pe când să mă tolănesc în fotoliu și să mă bucur de cartea mea, am dat peste textul ăsta. Și l-am citit de câteva ori și mi-am dat seama că am și eu topul meu. Că deh, sunt sociabilă și-mi... Citește în continuare →

Prea mult sau prea puțin?

La grădinița unde merge Ionuț, copiii nu primesc de mâncare. Fiecare vine de acasă cu gustarea (pe care o servesc împreună la ora 11) și cu masa de prânz (pe care o au cu ei copiii care rămân până după amiaza). Pentru că noi avem obicei înfipt bine în rutina familiei: micul dejun pe cât... Citește în continuare →

Cumințenia-i noul negru

Respir. Inspir. Adânc. Și-nchid și ochii. Am 34 de ani din care ultimii 14 sunt trăiți pe ici și colo. Am văzut multe, mai sunt multe de văzut și cunoscut. Am cunoscut oameni faini, oameni dragi, care-mi sunt încă-n suflet dar și oameni de care vreau să uit. De toate și din toate. Am prietene... Citește în continuare →

Puterea obișnuinței

Pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că alea mai ușoare zile din viața cu Ionuț au fost cele de dinainte de începerea grădiniței. N-aveam nici o grijă-n lume - el oricum n-are nici acum, nu mă chinuiau gânduri și eram pașnică mai mereu. Ei bine, de când e-n colectivitate și prin urmare în... Citește în continuare →

Spirit de observație selectiv

Nu știu de ce trăiesc cu impresia că al meu fecior aude și vede doar ce vrea. Din ce-i spun eu, cu siguranță nu aude nici jumătate (soțul meu crede că pe bună dreptate, dar eu consider că-i doar o mârșavă alianță masculină!) iar de văzut, nici atât. Îi pot arăta de un milion de... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: