De rămas bun

La mijlocul lui iulie 2007 eram în Germania. Îl cunoscusem pe K. în vacanță, în Grecia și de atunci trecuseră câteva săptămâni în care multe s-au petrecut foarte repede. Știam că urma să vină să mă viziteze la Viena, între timp știau și ai lui, printre ei și bunica Sofia. Bunica asta era un personaj cu totul... Continuă să citești →

Reclame

Despre grădiniță, joacă și nasturi

Despre cum am scăpat de grădinița cea veche am mai povestit. Despre câte supărări am strâns și cât de vinovată m-am simțit să-l fi dus într-un loc ce nu ni se potrivea, am tot scris. Zilele ăstea se împlinește un an de când am schimbat macazul și pe zi ce trece sunt tot mai convinsă... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: