0

Cadoul potrivit

Anul trecut la început de septembrie băteam magazinele în căutare de rechizite și alte cele care să umple cutia de dus la școală. Lista lungă ce trebuia bifată: carioci, creioane, plastilină, lipici, foi și alte câte și mai câte.

Anul ăsta, am schimbat școala și am scăpat de listă. Sunt multe, tare multe de spus: de ce, unde, când și cum dar astăzi, în prima zi altfel, sunt fericită și fără chef să-mi stric starea. Oi povesti eu despre toate, că-s multe și adunate și încă nu le-am dat drumul – dar mă știți doar că nu-mi pot ține gândurile doar pentru mine!

Important e că anul ăsta am pornit pe un drum nou, fără liste. Și ce să vezi, parcă și alții ne-au ghicit gândurile: minunații prieteni de la Cărturești ne-au surprins cu o cutie plină de lucruri faine!

– Cioc, cioc!

– Cine-i acolo?

– Curierul!

Ion sare de pe canapea, ia pachetul din zbor și se chinuie să-l desfacă.

– Să aduc o foarfecă?

– Nu-i nevoie, mă descurc!

Scoate rând pe rând minunile:

– Dar de unde au știut că am nevoie de un creion cu multe culori în vârf? Ăsta e un creion magic! NU POT SĂ CRED! Un pix curcubeu! Maaaaaaaaaaami, o chitară! Pe care putem agăța CHEI! Cheia de la bicicletă! E nemaipomenită! Mamiiiiiiiiiiiiiiii, tu vezi ce caiete vesele?!

Despachetează rând pe rând și-i râd ochii și urechile și ale mele cu el.

– O tablă pe care putem scrie! Adică pe asta poți să scrii tu ce avem de făcut. De fapt, ce are tata de făcut că el uită mereu… Mami, de unde au știut oamenii ăștia ce trebuie să ne trimită!?

Nu am idee, dar ne-au nimerit la fix. Un început de an vesel așa cum a fost cadoul!

Anunțuri
0

Cadouri pentru fiecare

Pentru mine, Crăciunul are miros și gust de Cluj. Acolo am petrecut cele mai frumoase Sărbători, acolo, printre munții de zăpadă mi-e și sufletul. Miros de cozonac făcut de buna, sarmale din crăticioare cărora le zburase smalțul cu ani în urmă dar de care nu s-ar fi despărțit draga de ea, pentru nimic în lume. Mic dejun la care ne așternea pe masă cârnați și carne și murături. Nopți pline de colinde și de umblat de pe la o casă la alta, cu oameni dragi și faini. Zăpadă și frig și ceai cald și fețe cunoscute. Seri cu povești și amintiri, Doamne, ce dor mi-e. Cadourile pe care ni le făceam erau de drag și mai puțin valoroase. Dar erau cele mai frumoase. Am rămas de atunci cu gândul ăsta: de Crăciun să dăruiesc lucruri ce-mi plac, pe care mi-aș dori să le primesc eu cândva, pe care mi le cumpăr singură când am poftă să mă răsfăț.

Fac plimbări virtuale și văd că toată lumea face liste cu idei și propuneri ca să aibă Moșu’ de unde alege. Unii știu deja cu siguranță ce vor, alții știu ce vor cumpăra sunt însă o mulțime care nu știu încotro să o apuce. Am adunat aici, lucrușoare unul și unul, care-s potrivite de cadou oricând, nu doar acum. Obiecte făcute cu drag și mult talent, de oameni dragi. Minuni de care eu m-aș bucura în fiecare zi (o și fac, vă spun, îmi place tare să-mi cumpăr tot felul)

Încep cu daruri pentru cei mici, ce altceva decât jucăriile Mame de Poveste? Sunt parte din mine și Vera. Gândite și pregătite cu atâta drag. Jucării cusute una și una care însoțesc o carte cu poveste. Amândouă în sac de pânză pictat manual. Aveți de unde alege – păpuși, un cesuleț simpatic foc, o vulpe colorată sau un fluturaș timid cu ale lor povești care le vorbesc copiilor de la 0 la 6 ani.

Că tot am adus vorba de Vera, eu aștept acum o minune de tricou. Nu-i așa că-i de purtat toată ziua?

adrianart

adrianart2.jpg

Da, anul ăsta, sub pom, am vrut și cărți dar și lucurușoare pe care să le port cu drag. Vera, mâini talentate, pictează tot ce vă trece prin cap. Nu doar bluze si tricouri! Face obiecte frumoase, de dus în dar. Aruncați o privire și pe pagina ei. Imposibil să nu găsiți ceva care să vă placă! Ea spune că-i doborâtă și nu mai ia comenzi acum, în prag de Sărbători. Cu siguranță însă că-i bine s-o țineți în minte, pentru câte alte dăți!

Mie-mi plac la nebunie șalurile. Și eșarfele. Și plasele din pânză, traistele. Cred că am vreo 50 din ultimele menționate, fularelor și șalurilor și eșarfelor le-am pierdut numărul. Cea mai dragă e una găsită în dulapul bunei de la Cluj, i-am luat-o, cu gura până la urechi. Mi-a spus atunci și povestea ei și cu atât mi-e acum mai dragă. Livia, despre care v-am mai povestit eu și cu alte ocazii, face și eșarfe și traiste din pânză. Toate-s faine și nu doar atât, le face-n ediție limitată. Numerotată și semnată! La ea-n atelier (și pe pagină) găsiți și alte chestii faine, numai bune de pus sub brad (dar mai ales de atârnat pe pereți!)

livia2.jpglivia

Când am început să decorez camera lui Ionuț – înainte ca el să apară, cum altfel? primul lucru pe care am știut că-l vreau a fost un tablou. Și nu orice tablou ci unul care-mi rămăsese în minte și în suflet de când eram de-o șchioapă. Îmi amintesc și acum, vizitele la prietenii de familie unde în camera fetei, pe un perete era un tabloul ăsta despre care vorbesc eu aici. Cu un ursuleț culcat într-un pătuț într-o cameră cu jucării. Un decor din anii ’70 care mie-mi dădea o stare de liniște. Evident, am dat de tablou și l-am atârnat la loc de cinste. Am mai strâns de atunci tot felul de pe la piețele de vechituri – imagini ce îi plac și lui Ionuț (dar mai ales mie). Dacă vreți să decorați camera copilului cu altceva decât stickere sau postere (o să le vină rândul și lor, posterelor, sunt sigură!) sau dacă vreți să faceți un cadou care sigur intra la categoria wow, vi-l recomand pe Răzvan și ale lui lucrări. Desene 3D care au apărut în multe cărți și reviste din țară – mie acum îmi vine-n minte seria Lucia Muntean și revista Fabulafia.

cornici

Acu’ nu era să fi mers la Balamuc (probabil cel mai creativ loc din Timișoara!) să nu vă mai dau o idee de cadou. Noi am cumpărat deja un fenzin de-al Anei Kun și am petrecut jumătate de oră scriindu-i dialogurile. Dictate de Ionuț, cine altcinva? Ne-am scris și numele pe copertă – el e autor și eu traducător. Nu-i așa că e o idee faină?

ana.jpg

Altă idee de cadou – nu doar de Crăciun ci de FIECARE ZI sunt minunile de la Lionbox Handmade Creations. Nu știu când mi s-a întâmplat ultima oară să mă extaziez astfel în fața unor broșe dar serios vă spun, eu mi le-aș cumpăra pe toate, în toate culorile și cu toate versiunile posibile. Mă tem că de mă bate gândul să cadorisesc pe cineva o astfel de broșă o voi comanda și o s-o țin doar pentru mine.

15127406_10153820045235927_2142222583_o.jpg

Oh și acum ajung la alt subiect preferat. Haine. De când am dat peste Avețișiperoz.ro m-am mai domolit cu ieșirile mele la cumpărat orice și oricând. Mai bine mai puțin și mai bun și mai de drag și de purtat cu cap. Îmi plac lucrușoarele care-s comode și din materiale bune, combinații de vechi și nou, de la mama din dulap și câte o piesă pe care dau banii și nu-mi pare rău. Acum de Crăciun eu am pus ochii pe o rochie de la Arina Varga (de ce n-am cumpărat-o când am văzut-o?) și alte câte și mai câte de la Carola. Dacă vreți să aveți de unde alege vă mai dau și alte idei: pe lista mea stă și Diana Bobar – de când m-a îmbrăcat draga de Adriana într-o fustă cu săruturi!

Acum lista-i deja lungă, eu aș mai pune pe ea și cărți, multe cărți. Cui nu-i place să aibă ceva de citit mai ales în zilele ăstea cu minus și gri? La Timișoara s-a deschis o librărie tare faină – e de mers și de ales!

Am lăsat pentru final o idee de cadou ce s-a născut de-abia zilele trecute. E crețul meu în combinație (profesională) cu o prietenă dragă, condimentată cu arome și plante din Grecia. O plăsuță cu cinci borcănașe pline ochi cu busuioc, oregano, cimbru, salvie și un mix de ceai (puternic aromat!). Le-au pregătit cu mare elan și chef să vă dea gata. Eu cred că un astfel cadou vă scoate din încurcătură când vine vorba de mame, bunici și mătuși. Bine zic?

costas.jpg

 

0

Cum sărbătorim noi 1 Decembrie?

Nimic, dar nimic în lumea asta nu îmi place mai mult decât o zi cu zăpadă – afară și un teanc de cărți bune în casă. Asortate, se știe, un fotoliu dolofan, o cană cu ceai fierbinte și lemne ce trosnesc în sobă. Azi am parte de fotoliu dolofan. Și în loc de ceai, compot de mere cu scorțișoară. Nu am lemne-n soba și adevărul e că teancul de cărți nu-i pentru mine, ci pentru Ionuț. Care, de când sunt o mamă adevărată și îmi duce dorul, se bucură tare de fiecare zi pe care o petrecem împreună. Citind. Așa că azi am să vă povestesc despre cărțile lui, cumpărate toate de când ne-am mutat în țară. Un fel de cadou de bine am revenit. Am încă un teanc – de-ale mele, că doar nu era să nu profit și eu! dar despre ele, data viitoare. Mi-era dor să pot să merg într-o librărie de fiecare dată când am chef – și bine-i că la Timișoara am de unde alege. În curând, se deschide una la care eu de-abia aștept să ajung – bufnițe, perne moi, pereți dezgoliți până la cărămidă, cafea bună și chiar și-un colț de anticariat – să vă mai spun și altele?

poza1

Prima-i una dintre cele mai dragi:

poza5-copie

Despre Pettersson și Findus am mai povestit și altă dată – da, in versiunea în limba germană pe simpaticul bătrânel îl cheamă Peterson. M-am bucurat ca un copil când am văzut că a apărut și-n limba română, sunt foarte simpatice poveștile! Noi am citit-o deja de vreo zece ori și e pe listă în fiecare seară! V-o recomandăm cu mare drag!

poza4Dacă m-ar întreba cineva, care e de departe autorul meu preferat de povești pentru copii, răspunsul meu e clar, fără să stau pe gânduri: Oliver Jeffers. L-am descoperit întâmplător, în limba greacă, apoi am dat peste original, în limba engleză și acum, în română. Oricum ai lua-o, textele sunt geniale. Simple, că nu-i nevoie de vorbe multe. Puțin ciudate și poate – pentru noi, ăștia mari, fără mult sens, dar nu cred că există copil care să nu trăiască la maxim alături de fiecare personaj. Despre ilustrații nici nu mai spun nimic, se mulează perfect pe text!

poza2Fred, prietenul imaginar e o bijuterie de carte. Nu o spun doar pentru că povestea ni s-a potrivit de minune, se știe, și Ionuț are un prieten imaginar (pe care-l port eu în buzunar sau în geantă, de fiecare dată când ieșim afară). E chiar o carte ce-ar fi fain să nu lipsească din biblioteca micuților voștri! Textul e simpatic foc (de data asta doar ilustrațiile sunt ale lui Jeffers), povestea e de citit și recitit – noi o recomandăm copiilor peste șase ani (pentru că la un moment dat are niște termeni pe care i-am căutat și eu pentru a da explicații corecte!)

poza6Cartea Ioanei probabil că nu are nevoie de nici o prezentare. Mie-mi place la nebunie, chiar aveam nevoie de niște rețete la care să-l provoc și pe micuțul meu bucătar – ăstea-s momentele în care ne conectăm cel mai bine! Și-s ușoare de făcut (că doar eu v-am spus de atâtea ori, nu-s deloc regină în bucătărie!) cu ingrediente pe care le ai în casă (în cazul în care ne apucă pofta de bucătărit, așa, spontan!)

V-o recomandăm cu drag – iar supa fermecată de cartofi cu crutoane e de VIS!

poza7Ah, Elmer, Elmer. Povești pe care i le citesc ba eu, ba ta-su, că avem colecția întreagă în două limbi. Vreo trei volume în limba română și alte trei în greacă. Simpatic foc elefantul acesta și cu povești cu tâlc (și care-l fac să chițăie la fiecare lectură!)

poza3Ionuț e-n faza în care vede planete și stele peste tot. Și erupții solare și găuri negre. Recunosc – eu sunt cam pe lângă cu toate subiectele ăstea, așa că mi-a prins foarte bine cartea. O citim și o recitim, unele chestii-s greu de înțeles și explicat (bine că google e la un click distanță). Am asortat-o cu tot felul de video-uri de pe youtube cu alte și mai bune explicații. Deocamdată e satisfăcut. Recomandăm, tot așa, de la șase-n sus!

poza9

Am cumpărat cartea asta pentru că și-a ales-o singur. I-am tot explicat eu că-i mult text și ilustrații mai deloc dar n-am avut succes. O citim așa, a venit răspunsul lui și am lăsat după el. Aveam deja experiența lecturii – cărți fără ilustrații, Paddington și Winnie (de la editura Arthur) și adevărul e că Ionuț are răbdare și ascultă. Am citit-o de două ori în prima seară. Sunt povești foarte simpatice, episoade, traduse bine, nu mi-a venit să sar nici măcar un rând! În colecția asta mai există alte două volume – una cu un pinguin și alta cu o gorilă. (Pinguin avem, gorila e pe lista pentru Crăciun, în mormanul de LEGO)

Voi aveți și alte recomandări?

 

 

 

 

0

1 iunie

Nu știu voi, dar eu când îmi amintesc de Ziua Copilului de pe vremea… mea simt miros de vată de băț. Îmi sar în minte imagini din Parcul Copiilor din Timișoara, ăla de pe vremuri când încă mai exista un trenuleț pe șine și tunel ce te băga în sperieți. Parcă văd, așa ca prin ceață, o ciupercuță cu ferestre de unde cumpăram suc și gumă din aia de-ți scotea plombele, așa de tare era. Și un nene dolofan, cu tricou găurit ce învârtea vata pe băț. Ziua Copilului era semnul că vine vara, că suntem cu un pas înainte de vacanță, că se poate să primești vreun balon de pe undeva și la Palatul Copiilor aveau loc tot felul de cântări. Ziua Copilului era motiv să scapi de ascultat la mate și poate și la alte materii. Era și ziua lui vară-mea așa că bucuria era dublă. Sigur mâncam tort și mergeam la casa de la țară să ne jucăm în curte.Despre cadouri însă eu una nu-mi amintesc nimic. Nu cred că m-au cadorisit ai mei vreodată de sărbătoarea asta. Se poate să fi căpătat câte o ciocolată (ălea mici, pătrățelele Scufița Roșie erau preferatele mele!) sau câțiva lei pentru un suc dar cadou din ăla cu fundă și pe alese, cu siguranță nu. Bine, adevărul e că atunci, demult (mă tem să scriu câți ani sunt exact!) primeai cadouri la ocazii bine stabilite (ziua ta, Crăciun și poate de Paști). Acum s-au mai schimbat obiceiurile și cei mici așteaptă. Pentru că e ziua lor.

Când vine vorba de al me copil, încerc să păstrez balanța. Ionuț primește cadouri la ocazii – ălea despre care scriam mai sus. Apoi mai avem cadourile pe care și le cumpără singur când are bani în pușculiță. Apoi urmează cărțile – pe care le cumpărăm când avem chef (eu una mi-aș cumpăra zilnic!) și de vreo doi ani, avem și cadourile de Ziua Copilului. În Grecia nu am observat să se facă mare caz de ea – sau cel puțin în grupul meu de prieteni nimeni nu o bagă-n seamă. Aici au motiv de dat cadouri și când îți sărbătorești ziua de nume așa că nu duce nimeni lipsă de evenimente și cadorisit. Ionuț s-a lipit de 1 Iunie într-un an când ne-a nimerit în țară și acum așteaptă, măcar un LEGO mic sau o mașinuță sau ceva. Dar de preferat un LEGO. Sau un LEGO și o carte. Copilul meu e tare ușor de mulțumit când vine vorba de jucării. Are pasiunile lui – și nu-i chip să-și schimbe preferințele. Îmi face și mie viața mai ușoară, ce-i drept.

Pentru voi, cei de acasă, care nu știți ce să cumpărați – au mai rămas 2 zile! eu vin cu o idee. Cu jucăriile mele cu poveste cu tot, personaje din suflet, cusute cu mare drag de către Vera. Le știți deja, sunt sigură, Mame de Poveste, nu altele! Le puteți comanda ori direct de la noi – e-mail la mamedepoveste@gmail.com sau de pe Breslo. Eu una vi-l recomand pe domnul Cesuleț – ca mi-e drag tare dar și NU-ul țepos dar pufos e de luat acasă! Jucării una și una ce vin la săculeț (pictat și el!) cu a lor poveste…

0

Moș cel încurcat

Ăsta e primul decembrie dintr-un șir de 5 pe care-l petrecem în Grecia. De obicei, prima lună de iarnă ne prinde cu bagajele făcute în drum spre Viena sau Timișoara. Anul acesta însă am amânat plecarea – din motive care la ora asta îmi par unul mai stupid ca altul și sărbătoarea lui Nicolae ne-a prins aici. Unde nu se face mare caz de ea – decât dacă te cheamă Nikos sau Nikoleta. Nici vorbă de cadouri în cizmulițe sau alte cele – până la urmă aici și pe Moș Crăciun îl cheamă Sfântul Vasile și aduce darurile în noaptea de An Nou. Dar pentru că Ion al meu a trăit sărbătoarea asta, an de an, acolo unde chiar se ține cont de ea, surpriză. Duminică dimineața, când aude că la Viena, văru-su a căutat în cizme și a găsit ceva, țop și el pe hol.

– Unde-s cizmele mele? întreabă el.

– Care cizme? Că n-ai cizme! (în Grecia copilul meu poartă cizme din ianuarie până-n martie dar și ălea mai mult de moftul lui mă-sa care i le cumpără din țară)

– Le am pe ălea de ploaie. Tot cizme-s și ălea!

– Ioane, cred că anul ăsta a uitat Moș Nicolae de tine. (de fapt pe mine m-a doborât o criza de rinichi înainte să apuc să cumpăr una alta)

Îl văd cum se întristează dar în clipa imediat următoare se luminează la față.

– Mami, poate m-a căutat la buni Maia. Că eu tot acolo eram de fiecare dată!

– Da, și poate-ți aduce ce-i de adus când vine înapoi, în drum spre casă!

Așa că ieri dimineață și-a pregătit cizmele și ce să vezi: la prânz a sunat cineva la ușă. Până să se dezlipească de lângă puzzle-ul pe care-l făcea, i s-au umplut cizmele. Mare bucurie, mare. Hai că până la urmă a găsit drumul și Moș Nicolae…

0

Despre celălalt copil

Am avut un weekend plin de oameni faini și inspirație. Ce-mi place când ne strângem în jurul mesei cu mâncare bună (crețul e cel mai cel bucătar!) cu o sticlă sau două (sau chiar trei) de vin, cu chef de vorbă și depănat amintiri și gânduri. Copiii se joacă-n voia lor, își construiesc vapoare și plutesc spre insule de pirați, apoi iau alte roluri, mai serioase și-s veseli și-n lumea lor. Noi, ăștia mari începem cu un ceai sau o cafea și terminăm cu pahare și limbi dezlegate, ei, cui îi pasă că-i ziua-n amiaza mare? Și cum stătam ieri și povesteam cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme, am scăpat printre altele și răspunsuri la întrebarea ce fac eu toată ziua. Îmi petrec orele libere cu gândul la scris și de cele mai multe ori o și fac. Pentru suntparinte.ro, aici, la mine-n ogradă și pentru un proiect care mi-e ăl mai drag dintre toate (dar la care nu reușesc să-i văd încă finalul) Am lăsat povestea deaspre copilul meu de suflet, Mame de Poveste, la capăt. Și cu ce bucurie a fost primit. Să-l facem și-n limbi străine, să punem ac și ață și hârtie cum alta nu-i și să-i lăsăm și pe alții să se bucure de pasiunea noastră. Și ce de idei ni s-au pornit și nu s-au mai lăsat stăvilite. Mame de Poveste e chiar copilul meu (si al Cristinei si al Verei, sa nu uitam!) Al doilea prunc. Mi s-a ivit în minte într-o zi când toate păreau triste și gri. Că-mi era dor de lucru și de făcut și altele înafară de mămiceală și Ionuțeală. Care, nu mă înțelegeți greșit, e o chestie ce nu se termină-n veci și-mi place și n-aș schimba-o pentru nimic în lume, dar după aproape cinci ani, parcă nu-i mai destul. Și am căutat și-n stânga și-n dreapta și m-am răsucit și rostogolit, cum să fac să le împac pe toate. Cum să fac, să mă împac. Proiectul ăsta, proiect frumos și plin de suflet, nu aduce bani de plătit chirie. Nu aduce sume mari, nici măcar mijlocii. Dar e un început, e un prim pas. Mă lasă să spun povești, povești ce prind viață, chiar prind. Păpuși și jucării, una și una care se lipesc de sufletul celor mici. Până acum au apărut cinci personaje și cel de-al șaselea și-a ciulit urechile în așteptare. Ele vin într-un săculeț de pânză, cusut cu mare drag și-și aduc și povestea tipărită și făcută sul. Ce altceva să-ți mai dorești? Dacă v-am făcut curioși, aruncați o privire pe pagina lor. Și apoi, prindeți curaj, alegeți una sau chiar două, de ce nu și mai multe? și chemați-le la voi acasă. 7

9

Cărți pentru Ionuț

Suntem în vacanță, în România de aproape două săptămâni și-i bine, tare bine. Am dat deja iama-n librării și am făcut plinul de cărți pentru anul ce va să vină. Pentru mine mai puțin – pe considerente financiare mai nou prefer să cumpăr cărți second hand chiar de-s în limba engleză, pentru Ionuț însă am găsit minuni de mai mare dragul. Vor fi puse sub pom – ei, nu chiar toate deodată! și numai bine că avem material de citit și visat pentru iarna din Grecia (din ianuarie până-n martie)

photo-29

Expresul Polar de la editura Arthur e una dintre minunile ăstea de care ziceam. Ilustrații de mai mare dragul și o poveste ce te face să visezi. Aventuri, Polul Nord, tren. Rețetă de succes pentru o carte ce, cu siguranță, va fi una dintre noile preferate ale lui Ionuț.

photo 1-4

Căsuța de la editura Cartea Copiilor (în continuare editura mea de top în domeniul ăsta!) e altă achiziție. Format mic, ilustrații frumoase, text pe care îl voi citit cu drag, de multe, multe ori. Așa cum îi șade bine unei mămici cu pitic bun ascultător.

photo 2-4

Petunia e o carte pe care am ochit-o pe site-ul editurii Cartea Copiilor de multă vreme. N-am comandat-o ci am amânat plăcerea până am ajuns la Timișoara. Pentru că Ionuț e prieten bun cu găinile, sunt convinsă că și gâsca Petunia îi va deveni prietenă.

photo-30

Pe Oliver Jeffers l-am descoperit de curând. O carte cu un pinguin primită cadou acasă, în Grecia (încurcătura cu Polul Sud și Polul Nord nu se lasă ușor uitată!) semnată de el și gata, dragoste la prima vedere/ citire. M-am bucurat tare de tot să descopăr și o traducere – de la editura Vellant, o prezentare grafică de excepție și o poveste foarte simpatică pe care, eu una, de-abia aștept să i-o citesc și lui Ionuț!

Ăstea patru cărți le-am ascuns prin dulapuri. Restul nu m-am putut abține și le-am scos la citit de când am ajuns acasă. Vi le recomand și vouă, una câte una, poate v-o fi mai ușor la căutatul de daruri pentru cei mici.

photo 1-5

Alexander e noul nostru prieten. Am dat peste cartea asta întâmplător, recomandată fiind de o mămică și tare, tare m-am mai bucurat. Editura Humanitas e „vinovată” pentru apariția cărții ăsteia și ne este dragă de tot. După doar vreo treizecișicincidarcinemainumără citiri pot spune că e chiar preferata din teancul de lângă pat.

photo 3-3

Am dat peste cărticica asta la Cărturești, în mormanul de idei de cadouri și mie una mi-a făcut cu ochiul. Intuiția a fost de partea mea, Ionuț o adoră! A dezvoltat o întreagă poveste în jurul oamenilor de zăpadă – aș putea spune că a mai scris o carte după citirea ăsteia. Clar o recomand!

photo 2-6

Colecția asta e foarte simpatică – și foarte de ajutor mai ales când cunoștiințele mele în ale geografiei, istoriei, culturii generale (ce să mă mai ascund după deget!) îmi joacă feste. Pe câte-mi amintesc, pe atâtea nu așa că prefer siguranța informației din cărți. Avem câteva în limba germană și mare mi-a fost bucuria să găsesc și-n limba română. Altă recomandare din tot sufletul!

photo 3-4

De la Ikea de pe raft, la noi în bibliotecă (tot Ikea și ea). Nu aveam mari așteptări de la cărțile ăstea (că mai avem vreo două) și bine mi-a picat să văd că m-am înșelat. Sunt chiar foarte simpatice, traduceri bune (nu modific deloc textul ca să sune bine!) și ilustrații care au prins și viață. Acum aștept cu nerăbdare vizita la magazinul care ne seacă finanțele dar ne umple casa că tare curioasă-s ce personaj vrea să ducă Ionuț acasă. Am o bănuială, cred că va fi vorba de Klara, asta din povestea cu prințese (da, citiți bine, nouă ne plac și prințesele)

photo 2-5

Acum după o listă așa de dolofană, aș fi ipocrită să nu recunosc în fața voastră că și ale mele proiecte sunt tot o idee bună de cadou. Cartea de povești o găsiți aici sau o puteți comanda – cu tot cu dedicație! direct la mine.
Jucăriile proiectului Mame de Poveste pot fi comandate la adresa contact@wahm.ro