0

Idei de cadouri

Nu știu voi cum sunteți dar eu printre proteste și nervi – parcă spuneam că viața la malul mării era o plictiseală continuă, nu? am mintea doar la Crăciun. Anul ăsta ne vin prietenii dragi de departe și vom fi împreună zile multe și bune și sincer? De-abia aștept. Am liste cu tot felul de cadouri, dar adevărul e că în ultimii ani am început să prefer anumite obiecte – pe care să le dau și pe care să le primesc în dar. Mă gândeam că n-ar fi rău să dau din idei și altora – nu de alta, dar mereu, mereu se găsește câte ceva despre care alții nu au auzit.

De gașca de la Balamuc eu v-am tot povestit. Și o s-o tot fac. Pentru că-s oameni faini, locul unde se manifestă ei artistic e de departe cel mai creativ loc din oraș, au cioco caldă bună și chiar sunt de ținut aproape. Să nu mai spun că după o plimbare la ei n-ai cum să pleci fără un cadou – măcar! în traistă (au și traiste). Eu sunt absolut înnebunită după broșele de porțelan făcute de Livia Coloji – am una din colecție, am alta care nu-i din colecție (a fost mărțișor și mi-am făcut-o de toată ziua). Bine, adevărul e că Livia face și alte chestii faine – din categoria iau un cadou pentru prieteni și zece pentru mine. O găsiți online și, cum ziceam, la Balamuc (acuma, acuma nu, că-i prin țări calde dar până la Crăciun vine ea înapoi).

img_8701

Răzvan îi ăl mai tare om din lume când vine vorba de chestii decupate și lipite și înrămate. Eu de-aș avea măcar un sfert din răbdarea lui, mi-aș da medalie de eroină. Da’ n-am. Și nici talent, dar asta-i altă poveste!

24232085_1753500391361506_7320370248839299909_n

Ana e the punk queen of that place. Desenează cum desenează (ok, desenează chiar foarte fain) dar cum scrie! Și ăstea două combinate, dau măcar un cadou, două, zece de n-au mai văzut prietenii voștri din ăstea!

24130157_1546358238766903_977187712014759564_o

Dacă sunteți din Timișoara, vestea bună-i că minunile ce ies din mâinile și mințile lor pot fi cumpărate mâine, la târgul de la Misc.

Altă idee de cadou – mă repet că am zis-o și anul trecut, e minunea din spatele Lionbox Handmade Creations. După ce anul trecut m-am fericit cu o păpușă leită mie (spun eu) anul ăsta am niște cookies de prins în piept de-or plânge toți de poftă, așa adevărate par. Fata asta are mâini de aur și răbdare de fier. Dacă aveți norocul să fiți prin Cluj, o puteți cunoaște personal la un târg mâine! (și altul în weekend-ul viitor!)

img_8702

img_8700

Despre Vera v-am mai povestit eu și cu altă ocazie. Acu’ – destulă vreme – ne jucam de-a mamele de poveste, acum ea se joacă singură cu îngeri și alte chestii pictate – la Adrianart. Nu e doar talentată dar e și faină. Și bună. Și blândă. Și cu suflet deschis. Ia aruncați voi o privire aici – dacă sunteți din București, mare noroc, mare, ajungeți la ea mai repede decât o pot face eu!

15726260_10153948531210927_8622181701914375401_n

Anul ăsta n-am alte idei de cadouri. Ionuț primește un morman de cărți, eu la fel. Mai am pe listă niște încălțări – îmi plânge sufletul de dragul lor dar nu știu dacă se îndură Moșul de mine – că altele-s prioritățile! Crețul, probabil o pijama flaușată – știați că-i al dracului de frig în România? Eu uitasem.

Mai facem niște tricouri cu desene de-ale artistului familiei, niște copii după desene originale ce urmează a fi înrămate, alte cărți, un Titanic (de la generosul moș zis și buni), dragoste, multă dragoste. Că-i mai faină decât toate cadourile la un loc!

Anunțuri
0

Cadoul potrivit

Anul trecut la început de septembrie băteam magazinele în căutare de rechizite și alte cele care să umple cutia de dus la școală. Lista lungă ce trebuia bifată: carioci, creioane, plastilină, lipici, foi și alte câte și mai câte.

Anul ăsta, am schimbat școala și am scăpat de listă. Sunt multe, tare multe de spus: de ce, unde, când și cum dar astăzi, în prima zi altfel, sunt fericită și fără chef să-mi stric starea. Oi povesti eu despre toate, că-s multe și adunate și încă nu le-am dat drumul – dar mă știți doar că nu-mi pot ține gândurile doar pentru mine!

Important e că anul ăsta am pornit pe un drum nou, fără liste. Și ce să vezi, parcă și alții ne-au ghicit gândurile: minunații prieteni de la Cărturești ne-au surprins cu o cutie plină de lucruri faine!

– Cioc, cioc!

– Cine-i acolo?

– Curierul!

Ion sare de pe canapea, ia pachetul din zbor și se chinuie să-l desfacă.

– Să aduc o foarfecă?

– Nu-i nevoie, mă descurc!

Scoate rând pe rând minunile:

– Dar de unde au știut că am nevoie de un creion cu multe culori în vârf? Ăsta e un creion magic! NU POT SĂ CRED! Un pix curcubeu! Maaaaaaaaaaami, o chitară! Pe care putem agăța CHEI! Cheia de la bicicletă! E nemaipomenită! Mamiiiiiiiiiiiiiiii, tu vezi ce caiete vesele?!

Despachetează rând pe rând și-i râd ochii și urechile și ale mele cu el.

– O tablă pe care putem scrie! Adică pe asta poți să scrii tu ce avem de făcut. De fapt, ce are tata de făcut că el uită mereu… Mami, de unde au știut oamenii ăștia ce trebuie să ne trimită!?

Nu am idee, dar ne-au nimerit la fix. Un început de an vesel așa cum a fost cadoul!

0

Cadouri pentru fiecare

Pentru mine, Crăciunul are miros și gust de Cluj. Acolo am petrecut cele mai frumoase Sărbători, acolo, printre munții de zăpadă mi-e și sufletul. Miros de cozonac făcut de buna, sarmale din crăticioare cărora le zburase smalțul cu ani în urmă dar de care nu s-ar fi despărțit draga de ea, pentru nimic în lume. Mic dejun la care ne așternea pe masă cârnați și carne și murături. Nopți pline de colinde și de umblat de pe la o casă la alta, cu oameni dragi și faini. Zăpadă și frig și ceai cald și fețe cunoscute. Seri cu povești și amintiri, Doamne, ce dor mi-e. Cadourile pe care ni le făceam erau de drag și mai puțin valoroase. Dar erau cele mai frumoase. Am rămas de atunci cu gândul ăsta: de Crăciun să dăruiesc lucruri ce-mi plac, pe care mi-aș dori să le primesc eu cândva, pe care mi le cumpăr singură când am poftă să mă răsfăț.

Fac plimbări virtuale și văd că toată lumea face liste cu idei și propuneri ca să aibă Moșu’ de unde alege. Unii știu deja cu siguranță ce vor, alții știu ce vor cumpăra sunt însă o mulțime care nu știu încotro să o apuce. Am adunat aici, lucrușoare unul și unul, care-s potrivite de cadou oricând, nu doar acum. Obiecte făcute cu drag și mult talent, de oameni dragi. Minuni de care eu m-aș bucura în fiecare zi (o și fac, vă spun, îmi place tare să-mi cumpăr tot felul)

Încep cu daruri pentru cei mici, ce altceva decât jucăriile Mame de Poveste? Sunt parte din mine și Vera. Gândite și pregătite cu atâta drag. Jucării cusute una și una care însoțesc o carte cu poveste. Amândouă în sac de pânză pictat manual. Aveți de unde alege – păpuși, un cesuleț simpatic foc, o vulpe colorată sau un fluturaș timid cu ale lor povești care le vorbesc copiilor de la 0 la 6 ani.

Că tot am adus vorba de Vera, eu aștept acum o minune de tricou. Nu-i așa că-i de purtat toată ziua?

adrianart

adrianart2.jpg

Da, anul ăsta, sub pom, am vrut și cărți dar și lucurușoare pe care să le port cu drag. Vera, mâini talentate, pictează tot ce vă trece prin cap. Nu doar bluze si tricouri! Face obiecte frumoase, de dus în dar. Aruncați o privire și pe pagina ei. Imposibil să nu găsiți ceva care să vă placă! Ea spune că-i doborâtă și nu mai ia comenzi acum, în prag de Sărbători. Cu siguranță însă că-i bine s-o țineți în minte, pentru câte alte dăți!

Mie-mi plac la nebunie șalurile. Și eșarfele. Și plasele din pânză, traistele. Cred că am vreo 50 din ultimele menționate, fularelor și șalurilor și eșarfelor le-am pierdut numărul. Cea mai dragă e una găsită în dulapul bunei de la Cluj, i-am luat-o, cu gura până la urechi. Mi-a spus atunci și povestea ei și cu atât mi-e acum mai dragă. Livia, despre care v-am mai povestit eu și cu alte ocazii, face și eșarfe și traiste din pânză. Toate-s faine și nu doar atât, le face-n ediție limitată. Numerotată și semnată! La ea-n atelier (și pe pagină) găsiți și alte chestii faine, numai bune de pus sub brad (dar mai ales de atârnat pe pereți!)

livia2.jpglivia

Când am început să decorez camera lui Ionuț – înainte ca el să apară, cum altfel? primul lucru pe care am știut că-l vreau a fost un tablou. Și nu orice tablou ci unul care-mi rămăsese în minte și în suflet de când eram de-o șchioapă. Îmi amintesc și acum, vizitele la prietenii de familie unde în camera fetei, pe un perete era un tabloul ăsta despre care vorbesc eu aici. Cu un ursuleț culcat într-un pătuț într-o cameră cu jucării. Un decor din anii ’70 care mie-mi dădea o stare de liniște. Evident, am dat de tablou și l-am atârnat la loc de cinste. Am mai strâns de atunci tot felul de pe la piețele de vechituri – imagini ce îi plac și lui Ionuț (dar mai ales mie). Dacă vreți să decorați camera copilului cu altceva decât stickere sau postere (o să le vină rândul și lor, posterelor, sunt sigură!) sau dacă vreți să faceți un cadou care sigur intra la categoria wow, vi-l recomand pe Răzvan și ale lui lucrări. Desene 3D care au apărut în multe cărți și reviste din țară – mie acum îmi vine-n minte seria Lucia Muntean și revista Fabulafia.

cornici

Acu’ nu era să fi mers la Balamuc (probabil cel mai creativ loc din Timișoara!) să nu vă mai dau o idee de cadou. Noi am cumpărat deja un fenzin de-al Anei Kun și am petrecut jumătate de oră scriindu-i dialogurile. Dictate de Ionuț, cine altcinva? Ne-am scris și numele pe copertă – el e autor și eu traducător. Nu-i așa că e o idee faină?

ana.jpg

Altă idee de cadou – nu doar de Crăciun ci de FIECARE ZI sunt minunile de la Lionbox Handmade Creations. Nu știu când mi s-a întâmplat ultima oară să mă extaziez astfel în fața unor broșe dar serios vă spun, eu mi le-aș cumpăra pe toate, în toate culorile și cu toate versiunile posibile. Mă tem că de mă bate gândul să cadorisesc pe cineva o astfel de broșă o voi comanda și o s-o țin doar pentru mine.

15127406_10153820045235927_2142222583_o.jpg

Oh și acum ajung la alt subiect preferat. Haine. De când am dat peste Avețișiperoz.ro m-am mai domolit cu ieșirile mele la cumpărat orice și oricând. Mai bine mai puțin și mai bun și mai de drag și de purtat cu cap. Îmi plac lucrușoarele care-s comode și din materiale bune, combinații de vechi și nou, de la mama din dulap și câte o piesă pe care dau banii și nu-mi pare rău. Acum de Crăciun eu am pus ochii pe o rochie de la Arina Varga (de ce n-am cumpărat-o când am văzut-o?) și alte câte și mai câte de la Carola. Dacă vreți să aveți de unde alege vă mai dau și alte idei: pe lista mea stă și Diana Bobar – de când m-a îmbrăcat draga de Adriana într-o fustă cu săruturi!

Acum lista-i deja lungă, eu aș mai pune pe ea și cărți, multe cărți. Cui nu-i place să aibă ceva de citit mai ales în zilele ăstea cu minus și gri? La Timișoara s-a deschis o librărie tare faină – e de mers și de ales!

Am lăsat pentru final o idee de cadou ce s-a născut de-abia zilele trecute. E crețul meu în combinație (profesională) cu o prietenă dragă, condimentată cu arome și plante din Grecia. O plăsuță cu cinci borcănașe pline ochi cu busuioc, oregano, cimbru, salvie și un mix de ceai (puternic aromat!). Le-au pregătit cu mare elan și chef să vă dea gata. Eu cred că un astfel cadou vă scoate din încurcătură când vine vorba de mame, bunici și mătuși. Bine zic?

costas.jpg

 

0

Cum sărbătorim noi 1 Decembrie?

Nimic, dar nimic în lumea asta nu îmi place mai mult decât o zi cu zăpadă – afară și un teanc de cărți bune în casă. Asortate, se știe, un fotoliu dolofan, o cană cu ceai fierbinte și lemne ce trosnesc în sobă. Azi am parte de fotoliu dolofan. Și în loc de ceai, compot de mere cu scorțișoară. Nu am lemne-n soba și adevărul e că teancul de cărți nu-i pentru mine, ci pentru Ionuț. Care, de când sunt o mamă adevărată și îmi duce dorul, se bucură tare de fiecare zi pe care o petrecem împreună. Citind. Așa că azi am să vă povestesc despre cărțile lui, cumpărate toate de când ne-am mutat în țară. Un fel de cadou de bine am revenit. Am încă un teanc – de-ale mele, că doar nu era să nu profit și eu! dar despre ele, data viitoare. Mi-era dor să pot să merg într-o librărie de fiecare dată când am chef – și bine-i că la Timișoara am de unde alege. În curând, se deschide una la care eu de-abia aștept să ajung – bufnițe, perne moi, pereți dezgoliți până la cărămidă, cafea bună și chiar și-un colț de anticariat – să vă mai spun și altele?

poza1

Prima-i una dintre cele mai dragi:

poza5-copie

Despre Pettersson și Findus am mai povestit și altă dată – da, in versiunea în limba germană pe simpaticul bătrânel îl cheamă Peterson. M-am bucurat ca un copil când am văzut că a apărut și-n limba română, sunt foarte simpatice poveștile! Noi am citit-o deja de vreo zece ori și e pe listă în fiecare seară! V-o recomandăm cu mare drag!

poza4Dacă m-ar întreba cineva, care e de departe autorul meu preferat de povești pentru copii, răspunsul meu e clar, fără să stau pe gânduri: Oliver Jeffers. L-am descoperit întâmplător, în limba greacă, apoi am dat peste original, în limba engleză și acum, în română. Oricum ai lua-o, textele sunt geniale. Simple, că nu-i nevoie de vorbe multe. Puțin ciudate și poate – pentru noi, ăștia mari, fără mult sens, dar nu cred că există copil care să nu trăiască la maxim alături de fiecare personaj. Despre ilustrații nici nu mai spun nimic, se mulează perfect pe text!

poza2Fred, prietenul imaginar e o bijuterie de carte. Nu o spun doar pentru că povestea ni s-a potrivit de minune, se știe, și Ionuț are un prieten imaginar (pe care-l port eu în buzunar sau în geantă, de fiecare dată când ieșim afară). E chiar o carte ce-ar fi fain să nu lipsească din biblioteca micuților voștri! Textul e simpatic foc (de data asta doar ilustrațiile sunt ale lui Jeffers), povestea e de citit și recitit – noi o recomandăm copiilor peste șase ani (pentru că la un moment dat are niște termeni pe care i-am căutat și eu pentru a da explicații corecte!)

poza6Cartea Ioanei probabil că nu are nevoie de nici o prezentare. Mie-mi place la nebunie, chiar aveam nevoie de niște rețete la care să-l provoc și pe micuțul meu bucătar – ăstea-s momentele în care ne conectăm cel mai bine! Și-s ușoare de făcut (că doar eu v-am spus de atâtea ori, nu-s deloc regină în bucătărie!) cu ingrediente pe care le ai în casă (în cazul în care ne apucă pofta de bucătărit, așa, spontan!)

V-o recomandăm cu drag – iar supa fermecată de cartofi cu crutoane e de VIS!

poza7Ah, Elmer, Elmer. Povești pe care i le citesc ba eu, ba ta-su, că avem colecția întreagă în două limbi. Vreo trei volume în limba română și alte trei în greacă. Simpatic foc elefantul acesta și cu povești cu tâlc (și care-l fac să chițăie la fiecare lectură!)

poza3Ionuț e-n faza în care vede planete și stele peste tot. Și erupții solare și găuri negre. Recunosc – eu sunt cam pe lângă cu toate subiectele ăstea, așa că mi-a prins foarte bine cartea. O citim și o recitim, unele chestii-s greu de înțeles și explicat (bine că google e la un click distanță). Am asortat-o cu tot felul de video-uri de pe youtube cu alte și mai bune explicații. Deocamdată e satisfăcut. Recomandăm, tot așa, de la șase-n sus!

poza9

Am cumpărat cartea asta pentru că și-a ales-o singur. I-am tot explicat eu că-i mult text și ilustrații mai deloc dar n-am avut succes. O citim așa, a venit răspunsul lui și am lăsat după el. Aveam deja experiența lecturii – cărți fără ilustrații, Paddington și Winnie (de la editura Arthur) și adevărul e că Ionuț are răbdare și ascultă. Am citit-o de două ori în prima seară. Sunt povești foarte simpatice, episoade, traduse bine, nu mi-a venit să sar nici măcar un rând! În colecția asta mai există alte două volume – una cu un pinguin și alta cu o gorilă. (Pinguin avem, gorila e pe lista pentru Crăciun, în mormanul de LEGO)

Voi aveți și alte recomandări?

 

 

 

 

0

1 iunie

Nu știu voi, dar eu când îmi amintesc de Ziua Copilului de pe vremea… mea simt miros de vată de băț. Îmi sar în minte imagini din Parcul Copiilor din Timișoara, ăla de pe vremuri când încă mai exista un trenuleț pe șine și tunel ce te băga în sperieți. Parcă văd, așa ca prin ceață, o ciupercuță cu ferestre de unde cumpăram suc și gumă din aia de-ți scotea plombele, așa de tare era. Și un nene dolofan, cu tricou găurit ce învârtea vata pe băț. Ziua Copilului era semnul că vine vara, că suntem cu un pas înainte de vacanță, că se poate să primești vreun balon de pe undeva și la Palatul Copiilor aveau loc tot felul de cântări. Ziua Copilului era motiv să scapi de ascultat la mate și poate și la alte materii. Era și ziua lui vară-mea așa că bucuria era dublă. Sigur mâncam tort și mergeam la casa de la țară să ne jucăm în curte.Despre cadouri însă eu una nu-mi amintesc nimic. Nu cred că m-au cadorisit ai mei vreodată de sărbătoarea asta. Se poate să fi căpătat câte o ciocolată (ălea mici, pătrățelele Scufița Roșie erau preferatele mele!) sau câțiva lei pentru un suc dar cadou din ăla cu fundă și pe alese, cu siguranță nu. Bine, adevărul e că atunci, demult (mă tem să scriu câți ani sunt exact!) primeai cadouri la ocazii bine stabilite (ziua ta, Crăciun și poate de Paști). Acum s-au mai schimbat obiceiurile și cei mici așteaptă. Pentru că e ziua lor.

Când vine vorba de al me copil, încerc să păstrez balanța. Ionuț primește cadouri la ocazii – ălea despre care scriam mai sus. Apoi mai avem cadourile pe care și le cumpără singur când are bani în pușculiță. Apoi urmează cărțile – pe care le cumpărăm când avem chef (eu una mi-aș cumpăra zilnic!) și de vreo doi ani, avem și cadourile de Ziua Copilului. În Grecia nu am observat să se facă mare caz de ea – sau cel puțin în grupul meu de prieteni nimeni nu o bagă-n seamă. Aici au motiv de dat cadouri și când îți sărbătorești ziua de nume așa că nu duce nimeni lipsă de evenimente și cadorisit. Ionuț s-a lipit de 1 Iunie într-un an când ne-a nimerit în țară și acum așteaptă, măcar un LEGO mic sau o mașinuță sau ceva. Dar de preferat un LEGO. Sau un LEGO și o carte. Copilul meu e tare ușor de mulțumit când vine vorba de jucării. Are pasiunile lui – și nu-i chip să-și schimbe preferințele. Îmi face și mie viața mai ușoară, ce-i drept.

Pentru voi, cei de acasă, care nu știți ce să cumpărați – au mai rămas 2 zile! eu vin cu o idee. Cu jucăriile mele cu poveste cu tot, personaje din suflet, cusute cu mare drag de către Vera. Le știți deja, sunt sigură, Mame de Poveste, nu altele! Le puteți comanda ori direct de la noi – e-mail la mamedepoveste@gmail.com sau de pe Breslo. Eu una vi-l recomand pe domnul Cesuleț – ca mi-e drag tare dar și NU-ul țepos dar pufos e de luat acasă! Jucării una și una ce vin la săculeț (pictat și el!) cu a lor poveste…

0

Moș cel încurcat

Ăsta e primul decembrie dintr-un șir de 5 pe care-l petrecem în Grecia. De obicei, prima lună de iarnă ne prinde cu bagajele făcute în drum spre Viena sau Timișoara. Anul acesta însă am amânat plecarea – din motive care la ora asta îmi par unul mai stupid ca altul și sărbătoarea lui Nicolae ne-a prins aici. Unde nu se face mare caz de ea – decât dacă te cheamă Nikos sau Nikoleta. Nici vorbă de cadouri în cizmulițe sau alte cele – până la urmă aici și pe Moș Crăciun îl cheamă Sfântul Vasile și aduce darurile în noaptea de An Nou. Dar pentru că Ion al meu a trăit sărbătoarea asta, an de an, acolo unde chiar se ține cont de ea, surpriză. Duminică dimineața, când aude că la Viena, văru-su a căutat în cizme și a găsit ceva, țop și el pe hol.

– Unde-s cizmele mele? întreabă el.

– Care cizme? Că n-ai cizme! (în Grecia copilul meu poartă cizme din ianuarie până-n martie dar și ălea mai mult de moftul lui mă-sa care i le cumpără din țară)

– Le am pe ălea de ploaie. Tot cizme-s și ălea!

– Ioane, cred că anul ăsta a uitat Moș Nicolae de tine. (de fapt pe mine m-a doborât o criza de rinichi înainte să apuc să cumpăr una alta)

Îl văd cum se întristează dar în clipa imediat următoare se luminează la față.

– Mami, poate m-a căutat la buni Maia. Că eu tot acolo eram de fiecare dată!

– Da, și poate-ți aduce ce-i de adus când vine înapoi, în drum spre casă!

Așa că ieri dimineață și-a pregătit cizmele și ce să vezi: la prânz a sunat cineva la ușă. Până să se dezlipească de lângă puzzle-ul pe care-l făcea, i s-au umplut cizmele. Mare bucurie, mare. Hai că până la urmă a găsit drumul și Moș Nicolae…

0

Despre celălalt copil

Am avut un weekend plin de oameni faini și inspirație. Ce-mi place când ne strângem în jurul mesei cu mâncare bună (crețul e cel mai cel bucătar!) cu o sticlă sau două (sau chiar trei) de vin, cu chef de vorbă și depănat amintiri și gânduri. Copiii se joacă-n voia lor, își construiesc vapoare și plutesc spre insule de pirați, apoi iau alte roluri, mai serioase și-s veseli și-n lumea lor. Noi, ăștia mari începem cu un ceai sau o cafea și terminăm cu pahare și limbi dezlegate, ei, cui îi pasă că-i ziua-n amiaza mare? Și cum stătam ieri și povesteam cu prieteni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme, am scăpat printre altele și răspunsuri la întrebarea ce fac eu toată ziua. Îmi petrec orele libere cu gândul la scris și de cele mai multe ori o și fac. Pentru suntparinte.ro, aici, la mine-n ogradă și pentru un proiect care mi-e ăl mai drag dintre toate (dar la care nu reușesc să-i văd încă finalul) Am lăsat povestea deaspre copilul meu de suflet, Mame de Poveste, la capăt. Și cu ce bucurie a fost primit. Să-l facem și-n limbi străine, să punem ac și ață și hârtie cum alta nu-i și să-i lăsăm și pe alții să se bucure de pasiunea noastră. Și ce de idei ni s-au pornit și nu s-au mai lăsat stăvilite. Mame de Poveste e chiar copilul meu (si al Cristinei si al Verei, sa nu uitam!) Al doilea prunc. Mi s-a ivit în minte într-o zi când toate păreau triste și gri. Că-mi era dor de lucru și de făcut și altele înafară de mămiceală și Ionuțeală. Care, nu mă înțelegeți greșit, e o chestie ce nu se termină-n veci și-mi place și n-aș schimba-o pentru nimic în lume, dar după aproape cinci ani, parcă nu-i mai destul. Și am căutat și-n stânga și-n dreapta și m-am răsucit și rostogolit, cum să fac să le împac pe toate. Cum să fac, să mă împac. Proiectul ăsta, proiect frumos și plin de suflet, nu aduce bani de plătit chirie. Nu aduce sume mari, nici măcar mijlocii. Dar e un început, e un prim pas. Mă lasă să spun povești, povești ce prind viață, chiar prind. Păpuși și jucării, una și una care se lipesc de sufletul celor mici. Până acum au apărut cinci personaje și cel de-al șaselea și-a ciulit urechile în așteptare. Ele vin într-un săculeț de pânză, cusut cu mare drag și-și aduc și povestea tipărită și făcută sul. Ce altceva să-ți mai dorești? Dacă v-am făcut curioși, aruncați o privire pe pagina lor. Și apoi, prindeți curaj, alegeți una sau chiar două, de ce nu și mai multe? și chemați-le la voi acasă. 7