Cărți pentru Ionuț la început de 2018 (II)

Credeați că am terminat cu recomandările, nu? Ei bine, nu. Pentru că între timp au mai ajuns la noi și alte cărți și pentru că mulți au cerut o continuare, vă dau încă o listă, să vă țină ocupați măcar până la ziua lui Ionuț (martie) când am planificată o nouă comandă. Noi suntem acum... Citește în continuare →

Reclame

Cărțile lui Ionuț (în limba lui ta-su)

Biblioteca lui Ionuț e plină. De cărțile în limba română pe care i le cumpăr eu de fiecare dată când ajung în țară, de cele în limba engleză trimise de nașă-sa și prieteni dragi de peste tot, de cărți în limba germană cumpărate tot de mine și de cărți în limba greacă. Pe majoritatea eu... Citește în continuare →

Puterea obișnuinței

Pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că alea mai ușoare zile din viața cu Ionuț au fost cele de dinainte de începerea grădiniței. N-aveam nici o grijă-n lume - el oricum n-are nici acum, nu mă chinuiau gânduri și eram pașnică mai mereu. Ei bine, de când e-n colectivitate și prin urmare în... Citește în continuare →

Cartea bate filmul

Pentru mine, nu-i regret mai mare decât să văd filmul înainte de a citi cartea. De fapt, ar trebui să mă abțin de la a vedea filmul. Punct.  Am pățit-o deja de atâtea ori și totuși curiozitatea nu se dă bătută. Aseară am realizat că și Ionuț al meu simte la fel. Și chiar mai... Citește în continuare →

Super tăticul (ce va fi)

Trăiesc episoade ce se încăpățânează să rămână la ordinea zilei. Am tot povestit eu despre teama ăstora din jur de a nu crește băieți mămoși. Băieți sensibili. Băieți care plâng. Care simt. Care-s ca fetele (de când oare e o rușine să-ți fie lipită eticheta de fată???). Mie și crețului nu ne prea pasă de... Citește în continuare →

Repetiția-i mama învățăturii

Despre Mame de Poveste, proiect drag și de suflet, am tot scris. I-am dat aripi în urmă cu aproape un an și de atunci a trecut prin tot felul de schimbări, căutându-i și căutându-și forma perfectă. Am început în formatul trei mămici, după un timp am rămas două, apoi, din nou trei. Am crescut ideea,... Citește în continuare →

Valiza, valijoara mea…

O dată pe lună, îmi aștept valiza din România. Am descoperit modalitatea asta - relativ ieftină de a primi pachet de acasă (cealaltă "acasă"!) în urmă cu un an și de atunci, nu mă mai satur. Serios. Nu neaparat pentru că aș aștepta mare lucru - de multe ori sunt hainele care nu-mi încap în... Citește în continuare →

Recomandarea de sâmbătă

Despre cărți am tot scris. Ba despre ale mele, ba despre ale lui Ionuț. Suntem toți cititori pasionați - pentru mine cel puțin nici o zi nu-i perfectă de nu apuc să-mi linștesc ochii și mintea pe vreo pagină, două trei. Chestia-i valabilă și pentru soț iar copilul, copilul din fericire ne moștenește. A primit... Citește în continuare →

34 fără 5 zile

Mi-am amintit de textul ăsta. Și l-am recitit și am râs bine. Pentru că n-aș schimba nici un rând. Poate aș mai adăuga și altele. Au mai trecut patru ani de atunci. 31, 32, 33 m-au prins cu oameni faini, cu experiențe bune. Și mai puțin bune. Au fost ani plini, plini de Ionuț și... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: