1

Cărțile mele

Și iar au trecut zile multe, prea multe în care mi-am găsit tot altele de umplut timpul și nu am mai dat pe aici. Între timp am sărbătorit pentru a doua oară cei 27 de ani de viață – nu-s doar o dată, vă garantez!, am trăit teatru și performance, am pus țara la cale, m-am felicitat pentru o groază de idei bune pe care le-am pus în practică, am stat nedormită câteva nopți bune din cauza altor idei, nu la fel de strălucite. E mama lui K. la noi de vineri seara și asta înseamnă că nu mai am grija prânzului și a cinei și nici a multor alte chestii (bine-i când nu-ți lipsește soacra grecoaică din casă!) Am timp de citit și mai ales am timp să vă spun ce am mai citit eu – mai ales că de când sunt în cel mai fantastic grup (secret) de cititoare feroce nu adorm în nici o seară fără un ceas de lectură!

img_9265

Sunt cu ea în mână de luni (și în paralel, pe Kindle, am terminat una ușoară, de ținut mintea departe de prostii, scrisă de Liane Moriarty, The Last Annivesary). Un bărbat pe nume Ove e una din cărțile ălea pe care eu nu le-aș lăsa din mână dar în același timp îmi prelungesc agonia lungind cititul. Am început azi încă una, tot pe Kindle (Pachinko de Min Jin Lee) tomai din acest motiv: să mă așez seara în pat și să mă bucur de povestea asta care-mi merge la suflet. I really love Ove. N-ai cum să nu.

img_9262

Pe ăstea două le-am terminat de curând. Despre Elif Shafak v-am tot povestit, o citesc cu mare drag și tare am așteptat apariția asta. M-a cam dezamăgit, recunosc. Așa că am decis să mă opresc cam pe la jumătate și o voi relua când mi-a veni cheful. Leila Slimani și Cântec lin e absolut wow. Oh, ce am mai simțit unele trăiri ale mamei din poveste. Dacă sunteți însă mamă doar de puțin timp, vă recomand să stați departe de ea pentru o vreme.

Ce nu se vede-n poză sunt încă trei cărți – The Story Hour – A novel de Thrity Umrigar (m-a ținut în suspans dar finalul m-a dezamăgit rău de tot!) A House Without Windows de Nadia Hashimi (must read dacă sunteți fani ai lui Khaled Hosseini) și Douăzeci de ani în Siberia (Anița Nandriș Cudla) – cu pielea de găină am terminat-o într-o noapte. Motiv bun să înjur cu scuză tot ce înseamnă comunism și urmașii lor.

img_9261

Acum am pe noptieră trei doamne, toate trei una și una. O să le încep în liniște și promit să mă bucur de fiecare în parte.

Voi ce ați mai citit?

Anunțuri
0

Cărțile mele (2016)

N-am mai povestit de multă vreme despre cărțile și lecturile mele. M-am luat cu de-ale lui Ionuț, cu cele scrise de mine și am tot amânat să vă spun câteva vorbe despre cele care-mi țin mie veioza aprinsă în fiecare seară. Ieri a ajuns pachetul de la mama și printre altele, ciocolata de casă, jucării pentru Ionuț, o traistă nouă (mulțumim fana Adela:), un film nou (mulțumesc și fanei Diana), cărți. Un teanc de cărți ce-s menite să mă țină ocupată măcar până la următorul transport. Evident, am ieri și până azi am dat și peste alte titluri pe care le vreau, dar cu atât mai dulce-i așteptarea.

Pe ăstea fotografiate aici le-am cumpărat cât am fost în România, în vacanța de iarnă, le-am citit și vi le recomand. Despre Elif Shafak am mai povestit eu și o s-o tot fac. I-am citit povestea cu nesaț, ceea ce vă doresc și vouă.  Romanul lui Harper Lee l-am așteptat cu sufletul la gură și nu, nu m-a dezamăgit. Celelalte două sunt lecturi ușoare, de luat la plajă. Mă rog, sau de citit sub pătură.

Și astă carte se odihnește acum la mine pe noptieră. De când cu Jo Nesbo (încă-i numărul unu în topul meu) m-a cuprins nebunia cu scriitorii nordici și i-am luat la rând, unul câte unul, cu ale lor romane-n ordine. Acum citesc Camilla Lackberg – nu am decis încă de-mi place mult sau doar așa, ca de-o lectură pe care s-o dau mai departe cu inima ușoară.

Voi ce mai citiți?