0

Cadoul potrivit

Anul trecut la început de septembrie băteam magazinele în căutare de rechizite și alte cele care să umple cutia de dus la școală. Lista lungă ce trebuia bifată: carioci, creioane, plastilină, lipici, foi și alte câte și mai câte.

Anul ăsta, am schimbat școala și am scăpat de listă. Sunt multe, tare multe de spus: de ce, unde, când și cum dar astăzi, în prima zi altfel, sunt fericită și fără chef să-mi stric starea. Oi povesti eu despre toate, că-s multe și adunate și încă nu le-am dat drumul – dar mă știți doar că nu-mi pot ține gândurile doar pentru mine!

Important e că anul ăsta am pornit pe un drum nou, fără liste. Și ce să vezi, parcă și alții ne-au ghicit gândurile: minunații prieteni de la Cărturești ne-au surprins cu o cutie plină de lucruri faine!

– Cioc, cioc!

– Cine-i acolo?

– Curierul!

Ion sare de pe canapea, ia pachetul din zbor și se chinuie să-l desfacă.

– Să aduc o foarfecă?

– Nu-i nevoie, mă descurc!

Scoate rând pe rând minunile:

– Dar de unde au știut că am nevoie de un creion cu multe culori în vârf? Ăsta e un creion magic! NU POT SĂ CRED! Un pix curcubeu! Maaaaaaaaaaami, o chitară! Pe care putem agăța CHEI! Cheia de la bicicletă! E nemaipomenită! Mamiiiiiiiiiiiiiiii, tu vezi ce caiete vesele?!

Despachetează rând pe rând și-i râd ochii și urechile și ale mele cu el.

– O tablă pe care putem scrie! Adică pe asta poți să scrii tu ce avem de făcut. De fapt, ce are tata de făcut că el uită mereu… Mami, de unde au știut oamenii ăștia ce trebuie să ne trimită!?

Nu am idee, dar ne-au nimerit la fix. Un început de an vesel așa cum a fost cadoul!

Anunțuri
1

Sunt un ardei cu fustă (și cizme noi)

Am ajuns acasă mai târziu astăzi și a trebuit să comprim cele 10 ore în care nu ne-am văzut – cu Ion – în nici două. Între pături și perne și picioare reci, două ale lui și palme mici și moi – tot ale lui! pe obraji(i mei).

– Unde ai fost azi atâtea ore?

– La birou…

– La acela unde am venit și eu? La biroul acela frumos, cel mai frumos birou din lume?

– Aham.

– Ai scris mult azi?

– Am scris, da. Și apoi am fost la Cărturești…

– La Cărturești unde e Diana?

– Unde a fost Diana.

– Dar de ce nu mai e?

– Pentru că s-a mutat în alt oraș.

– Așa cum ne-am mutat și noi?

– Exact! Și acolo, la Cărturești, a venit o fată simpatică pe care nu am cunoscut-o până acum dar mi-am dorit mult s-o cunosc… și avea și o fetiță mică, mică și la un moment dat a apărut și un cățel…

– Tu acum îmi spui o poveste sau chiar așa a fost?

– Chiar așa a fost. Și am povestit cu fata asta și știi, ea locuiește la Berlin…

– Nu pot să cred! La Berlinul ăla în care nu am fost și eu pentru că ai vrut să mergi doar cu tata?

– Exact acolo!

– Nu pot să cred! Și acum ești prietenă cu fata asta care are o fetiță și un cățel?

– Cred că da. Dar cățelul nu era al ei, doar fetița. Ea are alt cățel, la Berlin.

– Și cățelul ăsta din povestea ta, al cui era?

– Al unui domn.

– Și cum o cheamă?

– Pe cine?

– Pe fata care avea o fetiță și un cățel la Berlin?

– O cheamă Andreea. Sau Tomata cu scufiță.

Mă privește lung și neîncrezător.

– Ce nume e ăsta?

– Numele ei… de scenă!

Râde. Râd și eu.

– Și al tău care e numele de scenă?

– Habar nu am. Eu nu am nume de scenă!

– Tu ești… ardeiul cu fustă!

Îl înghesui și râdem amândoi. Bine că nu-s gogoșar.  Și să vezi ce chestie, tocmai mi-am amintit, vrei să te iau în brațe să-ți arăt ceva nemaivăzut? Adică s-a mai văzut dar acum mulți ani…

– Sigur că vreau!

Îl iau în brațe și se-ncolăcește și-și bagă nasul la mine-n păr și-n umăr și vai ce n-aș da să rămânem așa măcar până la următoarea lună mare.

– Ia te uită ce mare-i luna în seara asta!

– E mai mare decât de obicei?

– Mult mai mare.

Nu pare impresionat așa că mai încerc.

– Următoarea dată când luna asta o să fie din nou așa de mare… o să fie peste… mulți ani! Când o să fii tu ca mine, bătrân adică.

– Dar tu nu ești bătrână! Tu ești cea mai tânără mămică! Și mami, azi ai primit niște cizme noi. Cu căței. Și tata a zis „iar cizme?”

– Serios?! Și tu ce ai zis?

– Că din ăstea chiar nu aveai!

joules

P.S. Despre cizmele ăstea am auzit prima dată la cea pe care o numesc inspirația mea de fiecare zi. Să vă fie și vouă!

9

Cărți pentru Ionuț

Suntem în vacanță, în România de aproape două săptămâni și-i bine, tare bine. Am dat deja iama-n librării și am făcut plinul de cărți pentru anul ce va să vină. Pentru mine mai puțin – pe considerente financiare mai nou prefer să cumpăr cărți second hand chiar de-s în limba engleză, pentru Ionuț însă am găsit minuni de mai mare dragul. Vor fi puse sub pom – ei, nu chiar toate deodată! și numai bine că avem material de citit și visat pentru iarna din Grecia (din ianuarie până-n martie)

photo-29

Expresul Polar de la editura Arthur e una dintre minunile ăstea de care ziceam. Ilustrații de mai mare dragul și o poveste ce te face să visezi. Aventuri, Polul Nord, tren. Rețetă de succes pentru o carte ce, cu siguranță, va fi una dintre noile preferate ale lui Ionuț.

photo 1-4

Căsuța de la editura Cartea Copiilor (în continuare editura mea de top în domeniul ăsta!) e altă achiziție. Format mic, ilustrații frumoase, text pe care îl voi citit cu drag, de multe, multe ori. Așa cum îi șade bine unei mămici cu pitic bun ascultător.

photo 2-4

Petunia e o carte pe care am ochit-o pe site-ul editurii Cartea Copiilor de multă vreme. N-am comandat-o ci am amânat plăcerea până am ajuns la Timișoara. Pentru că Ionuț e prieten bun cu găinile, sunt convinsă că și gâsca Petunia îi va deveni prietenă.

photo-30

Pe Oliver Jeffers l-am descoperit de curând. O carte cu un pinguin primită cadou acasă, în Grecia (încurcătura cu Polul Sud și Polul Nord nu se lasă ușor uitată!) semnată de el și gata, dragoste la prima vedere/ citire. M-am bucurat tare de tot să descopăr și o traducere – de la editura Vellant, o prezentare grafică de excepție și o poveste foarte simpatică pe care, eu una, de-abia aștept să i-o citesc și lui Ionuț!

Ăstea patru cărți le-am ascuns prin dulapuri. Restul nu m-am putut abține și le-am scos la citit de când am ajuns acasă. Vi le recomand și vouă, una câte una, poate v-o fi mai ușor la căutatul de daruri pentru cei mici.

photo 1-5

Alexander e noul nostru prieten. Am dat peste cartea asta întâmplător, recomandată fiind de o mămică și tare, tare m-am mai bucurat. Editura Humanitas e „vinovată” pentru apariția cărții ăsteia și ne este dragă de tot. După doar vreo treizecișicincidarcinemainumără citiri pot spune că e chiar preferata din teancul de lângă pat.

photo 3-3

Am dat peste cărticica asta la Cărturești, în mormanul de idei de cadouri și mie una mi-a făcut cu ochiul. Intuiția a fost de partea mea, Ionuț o adoră! A dezvoltat o întreagă poveste în jurul oamenilor de zăpadă – aș putea spune că a mai scris o carte după citirea ăsteia. Clar o recomand!

photo 2-6

Colecția asta e foarte simpatică – și foarte de ajutor mai ales când cunoștiințele mele în ale geografiei, istoriei, culturii generale (ce să mă mai ascund după deget!) îmi joacă feste. Pe câte-mi amintesc, pe atâtea nu așa că prefer siguranța informației din cărți. Avem câteva în limba germană și mare mi-a fost bucuria să găsesc și-n limba română. Altă recomandare din tot sufletul!

photo 3-4

De la Ikea de pe raft, la noi în bibliotecă (tot Ikea și ea). Nu aveam mari așteptări de la cărțile ăstea (că mai avem vreo două) și bine mi-a picat să văd că m-am înșelat. Sunt chiar foarte simpatice, traduceri bune (nu modific deloc textul ca să sune bine!) și ilustrații care au prins și viață. Acum aștept cu nerăbdare vizita la magazinul care ne seacă finanțele dar ne umple casa că tare curioasă-s ce personaj vrea să ducă Ionuț acasă. Am o bănuială, cred că va fi vorba de Klara, asta din povestea cu prințese (da, citiți bine, nouă ne plac și prințesele)

photo 2-5

Acum după o listă așa de dolofană, aș fi ipocrită să nu recunosc în fața voastră că și ale mele proiecte sunt tot o idee bună de cadou. Cartea de povești o găsiți aici sau o puteți comanda – cu tot cu dedicație! direct la mine.
Jucăriile proiectului Mame de Poveste pot fi comandate la adresa contact@wahm.ro

0

Poveștile mele

Anul trecut pe vremea asta eram plină de entuziasm: urma să lansez prima carte de povești pentru copii, la Timișoara, Cluj și Arad. Emoții mari, întâlniri cu oameni dragi, momente frumoase, frumoase de tot. Un cadou de Crăciun venit mai repede.

photo-12

Anul ăsta am pus umărul la proiectul Mame de Poveste, altă idee, alt entuziasm, la fel de mari emoții.

7

Ce urmează? Dacă reușesc să-mi adun gândurile și să le ordonez, dacă pun piciorul în prag
și-nchid internetul și stau cu fața și mintea-n monitor, pe o pagină albă ce mă strigă și mă așteaptă, la anul pe vremea asta, e-n plan altă surpriză. Una zgomotoasă și de neuitat.

Până atunci și între timp, aștept vești și vorbe de la voi despre ce am făcut până acum! V-a plăcut? Și dacă da, ce v-a plăcut? Ce nu? E de schimbat? De lăudat? De zis mai departe?

Și pentru că tot veni vorba (sau pentru că tot am adus vorba), pentru voi, cei ce nu le cunoașteți/ aveți încă, Povestiri pentru micuții pofticioși o găsiți la Cărturești (sau o puteți comanda direct de la mine, copie personalizată ca să zic așa). Minunile marca WAHM, cadourile create de jucăriile minune cu tot cu pot fi comandate pe adresa contact@wahm.ro