2

2018

Cred că-i prima dată în mulți ani când nu prea-mi arde de tras concluzii. Anul ăsta care-i pe terminate a fost cu câte puțin din toate. Zile bune și foarte bune, altele de ascuns sub preș și de dat uitării. Am muncit mult, am făcut exact ce-mi place, m-am bucurat de vacanță, de zile libere, de copil și de băiatul cu părul creț. Am citit cu poftă, am învățat lucruri noi, am cunoscut oameni minunați. Am protestat cu tot sufletul și am învățat să am răbdare (bine, asta e o lecție pentru toată viața nu doar pentru anul ăsta!)

Ce urmează? Habar nu am. Știu doar că mi-am făcut și mai clare prioritățile și știu că e timpul să fiu recunoscătoare pentru tot ce am. Să nu mai visez la iarba verde de după gard, să nu mai aștept ca lucrurile să se întâmple ci să mă bucur de cele pe care le am deja. Sună ușor dar chiar nu-i. Să nu mai fac planuri – asta chiar e una grea!

Anul ăsta nou care vine aș vrea să ne aducă liniște și sănătate. Și cât mai multe momente frumoase și de păstrat în suflet alături de oameni dragi. Să fie pentru toți!

La mulți ani!

 

Anunțuri
2

#2017

M-am trezit curioasă. Ce linii am tras anul trecut pe vremea asta, ce planuri am pus în coș pentru 2016? Nimic special, pare-se. Am vrut sănătate – și bine a fost că am primit – mai ales după experiențele din 2015 cu crize de rinichi și alte dureri și n-am vrut liniște ci piper și nebunie. Le-am căpătat din plin și ce să vezi? Până la urmă piperul și nebunia au fost cele care mi-au adus liniștea. 2016 a fost plin de schimbări. Am început anul cu semne de întrebare și căutări – plecăm? Ne mutăm? Anglia părea o idee bună în primele ore din 2016. Între timp ni s-au schimbat și planurile și destinația iar în august am venit în țară. Și din acel moment toate, dar absolut toate s-au desfășurat cu o viteză nemaipomenită. În două săptămâni am împachetat toată casa, am renovat-0 pe asta de aici, Ionuț a început școala, eu am găsit un job unde nici nu gândeam, a venit crețul – el încă-și caută drumul și ne-am așezat. Suntem de patru luni și eu simt deja că n-am plecat niciodată. Avem prieteni dragi aproape, ai mei sunt la doi pași (chiar doi!), sunt liniștită – așa cum n-am mai fost de multă vreme, Ionuț e bine și nici crețul nu se plânge. Pentru 2017 nu-mi fac planuri. Să o ducem tot așa, cu zile-n pace și cu dimineți în care mă trezesc zâmbind. Și dacă anul care vine îmi aduce  aduce cu el cu un strop de inspirație mai mult decât anul care e pe cale să se termine, eu mă declar mulțumită!

Așadar un #2017 cu inspirație să aveți și voi!

 

0

2015 fără o zi

Final de an, ultima zi din 2014, concluzii, amintiri. Pentru că-i casa plină și-i gălăgie nebunească, gânduri scurte:
Cum a fost anul ăsta?
Bun. Chiar foarte bun. Plin de poveșt, proiecte noi, proiecte gândite și rostite cu voce tare și la început de drum. Cu prieteni dragi, foarte dragi pe care i-am avut aproape. Și de nu au fost (kilometric vorbind) eu așa i-am simțit.
2014 a fost așa cum e viața: cu de toate – din ele am pus într-o parte bunele, am căutat zâmbete și-n ce n-a fost chiar de zâmbit, cu zile mai noroase, altele întunecate de-a dreptul. 2014 a fost bun.
Ce așteptări am de la ăsta ce stă să vină?
N-am. Îmi doresc poate doar să călătorim nițel mai mult, să scriu și mai mult, să pot să găsesc bucurie în lucruri mărunte și să-i am în continuare pe toți aproape.
Vă doresc ce vă doriți și la mulți ani!

pic