(re)Organizare

N-am mai dat pe aici, prinsă fiind, de bună voie, într-un cerc: casă, job, Ionuț și crețul, casă, job, Ionuț și crețul. Mă simțeam - și încă n-am scăpat de asta - ca un șoricel din acela care aleargă-n viteză pe o roată și nu-i dă de capăt. Toate-s la fel și la fel sunt... Citește în continuare →

Reclame

Repetiția-i mama învățăturii

Despre Mame de Poveste, proiect drag și de suflet, am tot scris. I-am dat aripi în urmă cu aproape un an și de atunci a trecut prin tot felul de schimbări, căutându-i și căutându-și forma perfectă. Am început în formatul trei mămici, după un timp am rămas două, apoi, din nou trei. Am crescut ideea,... Citește în continuare →

Când băieții se ceartă…

Ionuț e foarte fidel când vine vorba de prieteni și prietenii. Nu se leagă ușor de nimeni dar și de-o face, e pentru multă vreme. În România are doi prieteni, doi băieți - unul de vârsta lui, altul cu un an mai mare. Îi pomenește des, își amintește întâmplări și râde, râde mai mereu când... Citește în continuare →

5 ani (și o zi)

Îmi place să-mi amintesc ziua în care Ionuț a venit în lumea asta. O amintire pe care o împărtășesc oricui vrea să o asculte. Și o scriu. Cu fiecare an ce trece, singurul lucru care nu se schimbă e povestea. Ionuț crește, e parcă altfel în fiecare zi. Și, cred eu, odată cu el și... Citește în continuare →

9 zile minus una

De vineri până duminca trecută și încă o dată până duminica asta. Cu o zi de marți pauză. De atâtea zile Ionuț e acasă și eu cu el. Primele trei zile cu febră, două zile pauză, una de grădi și am luat-o de la capăt. Până vineri. Alte două zile de stat la recuperare (el)... Citește în continuare →

Poveștile mele

Anul trecut pe vremea asta eram plină de entuziasm: urma să lansez prima carte de povești pentru copii, la Timișoara, Cluj și Arad. Emoții mari, întâlniri cu oameni dragi, momente frumoase, frumoase de tot. Un cadou de Crăciun venit mai repede. Anul ăsta am pus umărul la proiectul Mame de Poveste, altă idee, alt entuziasm,... Citește în continuare →

Unde tare-aș vrea să fiu…

Sâmbăta ce vine, 12 iulie adică, mamele ce lucrează de acasă (vă amintiți că v-am mai povestit eu de inițiativa WAHM România) îți dau întâlnire la un târg. Primul târg de acest fel, despre care cu siguranță se va povesti zile multe, în lung și-n lat. Aveți șansa să cunoașteți mămici pline de idei,să le... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: