Caut loc de joacă (ca-n România)

Dacă-i ceva după care-mi plânge sufletul apăi ăla-i un parc adevărat. Ca acasă. Un parc adevărat și verde și cu un colț cu loc de joacă-n el. Trăiesc pe o insulă, într-un orășel la malul mării, de mă uit în stânga văd apă, de mă uit în dreapta, văd munți. De mă uit înainte, văd... Citește în continuare →

Reclame

Băieței, ouțe și pârțuri (de veselie)

Azi Ionuț a avut chef de companie. "Mami, facem tot ce vrei tu dar să fie și prietenul meu cu noi". Pentru că de vineri sunt tot împreună, o zi la el acasă, o zi la noi au prins gust și bine fac. Așa că m-am înțeles cu mamă-sa, om fain și prietenă bună și... Citește în continuare →

Semn de primăvară

Am mai povestit eu despre momente cheie și cu alte ocazii. Despre întâmplări, locuri și momente potrivite. Despre cât de bine-mi cad astfel de întâmplări și cum îmi luminează sufletul și-mi înseninează ziua. Marți am dus bunicii la aeroport. Trist moment, ăsta al despărțirii. Trecem prin el de trei, patru ori pe an și niciodată... Citește în continuare →

Una din zilele ĂLEA…

... e azi. M-am trezit cu gâtul strâmb și dureros, după o noapte pe care am petrecut-o plimbându-mă din dormitor în camera lui Ionuț. A avut de pe la 10 până pe la 3 stări febrile, un 37.6 ce se dădea urcat doar la 37.9 și apoi înapoi. Cu Ionuț care a refuzat să doarmă... Citește în continuare →

Valiza, valijoara mea…

O dată pe lună, îmi aștept valiza din România. Am descoperit modalitatea asta - relativ ieftină de a primi pachet de acasă (cealaltă "acasă"!) în urmă cu un an și de atunci, nu mă mai satur. Serios. Nu neaparat pentru că aș aștepta mare lucru - de multe ori sunt hainele care nu-mi încap în... Citește în continuare →

Primavară-n suflet

Trec printr-o perioadă bună. În care încerc să fac pace cu mine și cu cei din jur, să las la o parte gândurile urâte și tristețile de orice fel. Probabil că mi se trage de la escapada la Berlin. Sau de la mirosu de frezii din casă. Cert e că în ultima vreme caut în... Citește în continuare →

Ceaiul, sârma și AMR 2 zile

Pe motiv de muci Ionuț a rămas acasă de joia trecută. Ieri simțeam că încet, încet, intru pe teren isteric așa că azi mi-am luat inima-n dinți și l-am dus la grădiniță. Ce m-a apucat? AMR două zile până la weekendul lung în doi și doar noi doi. Și evident am început cu filmele mele... Citește în continuare →

9 zile minus una

De vineri până duminca trecută și încă o dată până duminica asta. Cu o zi de marți pauză. De atâtea zile Ionuț e acasă și eu cu el. Primele trei zile cu febră, două zile pauză, una de grădi și am luat-o de la capăt. Până vineri. Alte două zile de stat la recuperare (el)... Citește în continuare →

Cămara bântuită

A venit! În sfârșit! Știți voi cât am mai așteptat eu dulapul ăsta! Cămara mea? Câte ore am petrecut pe Pinterest cu gândul la uși și paleți, rafturi ce să pară vechi, locuri de depozitare, lemne,culori. Am primit oferte de prețuri, m-am întors și m-am foit, am întrebat și-n stânga și-n dreapta. Aproape un an... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: