Culinare (ca la Cluj)

Pe vremea când buna de la Cluj mai era, casa ei mirosea a mâncare bună. A cea mai bună mâncare. Mergeam acolo destul de des, câte un weekend scurt, de sâmbăta dimineața până duminică, numai bine să fie așteptarea până la vacanțe mai ușoară. O sunam când eram la Negreni sau la Huedin - Ce... Citește în continuare →

Reclame

Jurnal de vacanță (3)

Altă zi cu grade multe - deja nici nu le mai număr, le sufăr în tăcere. Nu-mi place vara, nu mi-a plăcut niciodată și nici prietene nu o să fim. Văd că mă încăpățânez să încep poveștile cu vremea - cine m-a pus să vin în Grecia? o să spuneți voi și pe bună dreptate.... Citește în continuare →

amintiri și ce urmează

Am încheiat o săptămână care m-a lăsat fără pic de energie. Plină de gânduri a fost și întrebări, de-o fi bine ce fac și de-s bune alegerile noastre. Plină de povești cu un Ionuț furios căruia nu-i prea place la școala pentru că deschidem caiete, închidem caiete, care duce dorul prietenilor lui (știi cum e, peste gard... Citește în continuare →

Sens opus

Unul dintre lucrurile care-mi plăceau la nebunie când eram în Grecia, era să aștept valiza de la mama. Plină cu te miri ce, muream de nerăbdare să ajung acasă și să o deschid. Cărți comandate de mine, batoane de ciocolată, Eugenii, câte un ou cu surprize pentru Ionuț, borcane de zacuscă sau pur si simplu... Citește în continuare →

Dor de mic dejun

Ieri mi-am dat întâlnire cu o prietenă born& raised in the USA dar care-și face veacul pe insula noastră. Cică să mergem la un restaurant nou că serversc mic dejun ca la ea acasă, peste ocean. Pentru că duc dorul celei mai importante mese ale zilei servită altundeva decât bucătăria mea, am sărit cu veselie... Citește în continuare →

Dor

După șapte ani de Grecia, doi-trei înainte prin alte părți, dar tot departe de țară, m-a lovit un gând. Mie cel mai mult și cel mai mult, dintre toate și peste toate, îmi lipsesc prietenii mei. Am și aici - ca de fapt peste tot pe unde am ajuns, oameni pe care-i iubesc și care-mi... Citește în continuare →

Valiza, valijoara mea…

O dată pe lună, îmi aștept valiza din România. Am descoperit modalitatea asta - relativ ieftină de a primi pachet de acasă (cealaltă "acasă"!) în urmă cu un an și de atunci, nu mă mai satur. Serios. Nu neaparat pentru că aș aștepta mare lucru - de multe ori sunt hainele care nu-mi încap în... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: