Fericire, frumusețe (și Viena)

După trei zile în orașul meu de suflet încă-mi caut locul înapoi acasă. Sunt plină de întrebări și gânduri - cum naiba, da, chiar așa, cum naiba am putut părăsi Viena? Cum am plecat de acolo fără nici o privire-n urmă? Oftez și răbufnesc dar bine știu răspunsul. Iar dacă iau la puricat povestea, adevărul... Citește în continuare →

Reclame

Referendum 2018: încălzirea

Am stat și-am cugetat, de-i musai să scriu mai mult decât am făcut-o deja, despre weekend-ul care a trecut (și de pe urmă căruia eu încă nu mi-am revenit complet). Două zile și-ncă un pic am petrecut afară din bula mea și încă nu știu de-i de râs ori plâns (știu, treba asta cu bulele... Citește în continuare →

Câte-n lună și-n stele (p)

Și nici n-am ajuns bine după Ion, că mi-a și sărit pe bicicletă și a reluat povestea întreruptă dimineață. Cu stele și planete și big bang și cât de mare e universul și dacă am avut timp azi să caut informații despre calătoria în timp. Și dacă mai știu care-s planetele gazoase, care-s ălea solide.... Citește în continuare →

Serbarea noastră

Săptămâna trecută am fost la evenimentul de final de an de la școala lui Ionuț. Nu mă mai satur de momentele petrecute în mijlocul lor! În Grecia Ionuț a avut noroc să meargă la o grădiniță la care serbările erau exact ca și cele de la cea mai faină școală din univers, așa că în... Citește în continuare →

Ce-mi mai place (în ultima vreme)

Anul trecut am ajuns la Conferința PR Beta pentru prima dată. A fost unul din momentele acelea la care visam, cu un an înainte, în timp ce eram la plajă (și sătulă de atâta stat și lenevit și discuții cu și despre copii) Știu, mă pufnește și pe mine râsul de fiecare dată când îmi... Citește în continuare →

Una rece, alta caldă

Am o pauză cu stat acasă câteva zile - încă nu e gata! și-s plină de gânduri și ruptă-n bucăți. Am oscilat între susuri și josuri, faze bune și roz și altele mai puțin. Vinerea am petrecut-o cu diverse treburi - am ajuns un ceas și la cortul de lângă Bega unde se strâng semnături... Citește în continuare →

Vine Oana Moraru la Timișoara…

... și eu o aștept ca și când. O urmăresc de multă vreme. Îmi merg la suflet toate vorbele ei, le citesc cu poftă și-mi doresc, doamne, cum îmi doresc, să fie mulți, tot mai mulți cei care o ascultă și-i urmează sfaturile. Un lucru ce-mi place tare în România, un lucru pe care-l apreciez... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: