Serbarea noastră

Săptămâna trecută am fost la evenimentul de final de an de la școala lui Ionuț. Nu mă mai satur de momentele petrecute în mijlocul lor! În Grecia Ionuț a avut noroc să meargă la o grădiniță la care serbările erau exact ca și cele de la cea mai faină școală din univers, așa că în... Continuă să citești →

Reclame

Ce-mi mai place (în ultima vreme)

Anul trecut am ajuns la Conferința PR Beta pentru prima dată. A fost unul din momentele acelea la care visam, cu un an înainte, în timp ce eram la plajă (și sătulă de atâta stat și lenevit și discuții cu și despre copii) Știu, mă pufnește și pe mine râsul de fiecare dată când îmi... Continuă să citești →

Una rece, alta caldă

Am o pauză cu stat acasă câteva zile - încă nu e gata! și-s plină de gânduri și ruptă-n bucăți. Am oscilat între susuri și josuri, faze bune și roz și altele mai puțin. Vinerea am petrecut-o cu diverse treburi - am ajuns un ceas și la cortul de lângă Bega unde se strâng semnături... Continuă să citești →

Vine Oana Moraru la Timișoara…

... și eu o aștept ca și când. O urmăresc de multă vreme. Îmi merg la suflet toate vorbele ei, le citesc cu poftă și-mi doresc, doamne, cum îmi doresc, să fie mulți, tot mai mulți cei care o ascultă și-i urmează sfaturile. Un lucru ce-mi place tare în România, un lucru pe care-l apreciez... Continuă să citești →

De Valentin

Azi am mers împreună, pe jos, până la școală - 2 km și 100 m. De la școală a venit pe jos cu bunu, pe drumul cel lung, alți 2 km și jumătate. Apoi am plecat împreună la ortodont - cu mașină pe care o plătește cardul (pentru că am vrut să fim acolo la... Continuă să citești →

November Notes 2017

Acum doi ani pe vremea asta eram încă la plajă. La propriu. Mai știți cum visam la evenimente și întâmplări și oameni faini cu care să schimb idei și lumea? În timp ce-mi ascundeam ciuda că nu-s unde vreau să fiu, sub poze cu nisip și mare și soare? Îmi vărsam amarul pe tastatură: în... Continuă să citești →

Cum a trecut mezociclonul peste noi

Duminica furtunoasă ne-a prins în formulă extinsă. Treziți târziu după cheful de la nunta de sâmbătă seara am decis că sarmalele mâncate în familie sunt mai faine decât cele mâncate acasa așa că ne-am făcut program ad hoc la miri. Ion, varu-su și bunicii ne-au luat-o înainte, noi am mers mai cu ritm de părinți... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: