Unde-i inima?

M-am trezit ieri, la ceas de centenar, cu dor de ducă. Nu prea-mi plac festivitățile de nici un fel, toate trebuie-urile care se încolăcesc la picioarele noastre și care pe mine una simt cum mă sugrumă. Nu-s nici mândră, nici energie pentru lamulțani și inimioare tricolore n-am avut (nici ieri și niciodată). Cred că te... Citește în continuare →

Reclame

Despre un weekend la Edinburgh, dureri de spate și normalitate

Maria, Maria mea s-a căsătorit în weekend. Cea alături de care am petrecut cei mai frumoși ani - cei doi ani de la Viena, s-a căsătorit cu iubitul ei (încă de atunci era iubitul ei!) și noi le-am fost alături. Altfel nici că s-ar fi putut. Trei zile pline tare. De emoții, de nesomn, de... Citește în continuare →

Cât de multe sunt prea multe?

După trei săptămâni de soare și mare, am revenit  cu poftă de organizat casa. Aveam niște gânduri și planuri din ăstea și înainte de plecare - dar energia nu se mai vedea pe nicăieri așa că am abandonat orice idee. Nu-i nimic, am avut destul timp pentru Pinterest și articole despre minimalism și declutter-ing cât... Citește în continuare →

Frânturi de weekend

După aproape 10 ani în care pentru noi weekend era de fapt doar ziua de duminică, am ajuns în sfârșit să ne bucurăm din plin de sâmbătă și duminică, împreună. Și asta în fiecare săptămână. Când locuiam în Grecia, K avea program sâmbăta - pe care o începea cu noaptea-n cap și ajungea dupa 5... Citește în continuare →

Motive de bine

Mi-am propus să fac regulat o listă cu motivele care-mi trezesc recunoștința. Care-s motorul stării de bine. Astăzi totul a pornit de la o salată. Care mi-a făcut ziua mai bună. Pentru că  îmi erau pline gândurile de nori negri și supărări și întrebări - ce naiba caut eu aici? Încotro ne îndreptăm? Unde mergem?... Citește în continuare →

Umbrela

La Viena într-o zi de luni, 20 august 2007, a plouat. Eram pe bulevard cu băiatul cu părul creț în cea de-a doua zi din restul zilelor noastre. Ne plimbam, așa cum o fac toți îndrăgostiții, cu zâmbete întinse pe toată fața, cu mâini nerăbdătoare să se țină, cu ochi care se căutau. Viena e... Citește în continuare →

Serbarea noastră

Săptămâna trecută am fost la evenimentul de final de an de la școala lui Ionuț. Nu mă mai satur de momentele petrecute în mijlocul lor! În Grecia Ionuț a avut noroc să meargă la o grădiniță la care serbările erau exact ca și cele de la cea mai faină școală din univers, așa că în... Citește în continuare →

Gânduri

Altă săptămână cu întâmplări de tot felul, momente care m-au scuturat și m-au făcut să văd că de fapt sunt o norocoasă, înconjurată de oameni faini și buni, că trăiesc povești de ținut minte, că viața poate fi groaznic de enervantă uneori dar e așa de frumoasă. Că-s multe care se întâmplă când trebuie și... Citește în continuare →

Coincidențe

M-am trezit cu noaptea-n cap pentru că-i greu să te țină somnul când sufletul ți-e plin de elan și entuziasm. Ieri am ajuns acasă târziu, cu un zâmbet tâmp, întins pe toată fața pentru că ziua mi-a fost una lungă dar al naibii de frumoasă. Plină de coincidențe și oameni faini, de energie și lumină... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: