Buton de pauză

Viața mă pune pe gânduri. Sunt în așteptare - visez schimbări și n-am răbdare. Am sumarizat întâmplările din ultimele șapte zile și le-am pus în rime. N-am stare, nu-mi găsesc locul, sunt ca un leu în cușcă. Construiesc tot felul de chestii în minte-mi, mă panichez, simt cum mă trec toate apele și mă cuprinde... Continuă să citești →

Reclame

Odiseea încălțărilor

Când vine vorba de pantofi, sunt o femeie obișnuită cu o veșnică problemă: n-am destui. Mi-aș cumpăra câte o pereche în fiecare zi chiar dacă dulapul mi-e deja (prea) plin. Nu-s pretențioasă, nici un stil anume nu am - îmi pot fura ochii o pereche de balerini și cu siguranță în același moment oftez după... Continuă să citești →

Sâcâiala-i moarte sigură

După mai bine de șapte ani aici, am tras o concluzie. Grecii ăștia se plictisesc tare repede. Se umflă entuziasmu' în ei de stă să explodeze, îi ține câteva zile, hai săptămâni, după care, ca niște balonașe îi vezi cum revin la vechi obiceiuri și se pitesc și tac chitic. Mie una nu prea-mi plac... Continuă să citești →

Ceaiul, sârma și AMR 2 zile

Pe motiv de muci Ionuț a rămas acasă de joia trecută. Ieri simțeam că încet, încet, intru pe teren isteric așa că azi mi-am luat inima-n dinți și l-am dus la grădiniță. Ce m-a apucat? AMR două zile până la weekendul lung în doi și doar noi doi. Și evident am început cu filmele mele... Continuă să citești →

Un extraveral, vă rog!

Și tocmai pe când eram convinsă că le-am auzit pe toate, pe toate privind creșterea copiilor, iată că se dovedește că nu. Lumea-i plină de surprize și ideile, una mai pestriță ca alta dau să mă pleznească și să mă trezească. Competiția asta între mame s-a extins în cele mai întunecate unghere, unde nici cu... Continuă să citești →

O zi de vacanță

Weekend lung și cu puțin somn. Ionuț a ajuns vineri de la grădi fără pic de chef. "Vreau să dorm!" spus de vreo trei ori m-a băgat în stare de panică. Mai ales că știu ce prieten e copilul meu cu somnul. Pe la 7 a început să dea semne de febră, pe la 10... Continuă să citești →

Mama tuturor greșelilor

Am decis săptămâna trecută că Ionuț are nevoie de încălțări noi. - Dar ăstea ce au? mă întreabă nevinovat bărbatul din copilul meu. - N-au nimic, sunt buni. Dar vreau să ai două perechi. - Nu vreau cu șiret. Îi vreau cu scai. M-am bosumflat instantaneu. Văzusem în magazinul nostru (ok, al meu) preferat o... Continuă să citești →

Cadoul lui Ionuț

A trebuit să ating pragul 34 ca să-nvăț pe propria-mi piele regula numărul unu când e vorba de copii: Nu pleca la drum cu un pitic flămând! Ieri a fost o zi minunată, ziua mea. Soare, vreo 18 grade, lume veselă pe drum și prinsă de elan și val îmi vine ideea. Greșeala numărul unu.... Continuă să citești →

Fetele nu-s ca băieții

Pe drum de la grădi înspre casă. Traseul unde se poartă discuțiile noastre importante. Unde Ionuț monologhează-n voie și-și umple ghiozdanul cu bolovani, lemne, hârtiuțe, capace, șuruburi. După ce am aflat despre un triceratops "apăsat" de o mașină pe trecerea de pietoni și un elicopter din copac, după ce am ascultat întreaga poveste despre un... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: