#autenticitate (lecția lui Ionuț)

Sunt mamă de șapte ani și (aproape) zece luni și tot atâta timp mi-a luat să realizez ce dar fantastic e un copil în viața omului. Las la o parte orice fel de clișee - "copilul e viața mea, toate s-au schimbat și nu vor mai fi vreodată la fel, copilul e pe primul plan,... Continuă să citești →

Anunțuri

When in Rome…

Cred că e prima dată când ajung să trăiesc undeva fără să simt că m-am adaptat sau că aș vrea să o fac. Am încercat, recunosc. Puțin, timid, la început, dar nu mi-a ieșit așa că am rămas cum sunt și poate chiar mai mult decât aș fi fost de eram într-un loc ce mi... Continuă să citești →

Suntem bine

Cred că am trecut prin cele mai ciudate zile și nopți, pline de sentimente contradictorii. Vreo 20 la număr. Și încă nu s-au terminat și am impresia că se vor da duse odată cu vara de care nici n-am apucat să ne bucurăm cum se cuvine. Twitter în miez de noapte, știri pe sub cearceaf.... Continuă să citești →

Text fără pretenții

Nu-s în stare să scriu gânduri coerente. Sunt tristă și cu sufletul plin. De gânduri, remușcări, emoție. Sunt de 8 ani de când în Grecia și cred că ăsta-i primul în care m-am simțit aici cu adevărat acasă. Pentru că eu sunt o certăreață, caut nod în papură-n toate, mi-e greu să schimb obiceiuri și... Continuă să citești →

O secundă, două, trei

Privesc în urmă la ora care a trecut și parcă mi-e tot mai clar că fiecare secundă face diferența. Și e importantă. Fiecare mișcare pe care o facem, să fim în locul potrivit, la momentul potrivit, sau chiar nepotrivit, fiecare pas micuț contează. Încă tremur, îmi tremură mâinile pe tastatură, picioarele mi-s amorțite și stomacul... Continuă să citești →

5.3 la 4:09

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Cutremur la Timișoara. Câți ani să fi avut? 8? 9? S-a scuturat casa într-o dimineață și a căzut un dulap din bucătărie. Tata m-a împins sub tocul ușii și vuia totul în jur. Am tremurat minunte bune și încă mi-e pielea de găină când îmi vine-n minte... Continuă să citești →

Creaturile de sub pat

Cred că-s cea mai fricoasă dintre toți cunoscuții mei. Dintre toți prieteni și din familia extinsă. Cred că-s mai fricoasă și decât Ionuț care, am impresia că-și cerea lumina pe hol noaptea pentru că știe cum îi mă-sa. Mama tuturor fricoșilor. Dar pentru că-s și căpoasă și trebuie să trăiesc pe pielea mea chestii până... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: