Despre un weekend la Edinburgh, dureri de spate și normalitate

Maria, Maria mea s-a căsătorit în weekend. Cea alături de care am petrecut cei mai frumoși ani - cei doi ani de la Viena, s-a căsătorit cu iubitul ei (încă de atunci era iubitul ei!) și noi le-am fost alături. Altfel nici că s-ar fi putut. Trei zile pline tare. De emoții, de nesomn, de... Citește în continuare →

Reclame

Zăpada în luna lui martie

Aseară am ieșit în lume cu încălțări de primăvară. Mi-a fost lene să stau să caut printre cutii o pereche de cizme și cum părea că s-a mai domolit frigul mi-am zis să tentez vremea bună. Azi noapte m-am trezit pe la 2 și am dat ochii p-afară. Mi s-a părut că văd zăpadă dar... Citește în continuare →

Crapă pietrele

Din cei aproape 36 de ani pe care-i am trecuți prin lume, îmi amintesc exact, puținele dăți când mi-a fost cu adevărat frig. Crețul sare de pe canapea ca ars când aude povești din ăstea, doar mă știe că-s veșnic cu șosete la purtător și cel puțin două pături (din ălea groase, de Scoția) după... Citește în continuare →

Frigul lor nu-i ca al nostru

Aici iarna sigur nu-i ca vara. Mai rar mi-a fost să dat așa mulți oameni speriați de frig și vreme rea - care între noi fie vorba ține maxim două luni și nici în ălea două, nu în fiecare zi. De săptămâna trecută se anunțau dezastre, frig și vânt și ninsori și vai de capul... Citește în continuare →

Iarnă grea

Se pare că iarna nu se dă dusă de aici. După ninsoarea de marți și o fulguială de ieri, azi ne-am trezit cu crivățul la ușă. Bate vântul ca nebunul. Și-s vreo 2 grade ce se simt ca -2. Nu-i tragic pentru noi, ăștia învățați cu iarnă din octombrie până-n mai. Dar în Grecia parcă... Citește în continuare →

În Grecia, iarna de anul ăsta a fost azi

Aici, unde trăiesc, un lucru-i sigur: iarna nu-i ca vara. Dacă duminică au fost în jur de 18 grade afară și un soare de mai că-ți venea să arunci paltonul de pe tine, azi dimineață m-a trezit crivățul. Glastrele de pe balcon trântite, se scuturau ușile de la balcoane, 2 grade. Am pornit-o înspre grădiniță,... Citește în continuare →

TREBUIE să…

M-am săturat până peste poate de domnia lui "TREBUIE". Copilul trebuie să asculte, să mănânce ce-i spunem noi și când îi spunem noi, să se poarte frumos, să se supună, să se îmbrace cum îi spunem, să nu aibă prea multe păreri, să stea cuminte, să stea frumos. Copilul trebuie. Revoltată până sus, sus de... Citește în continuare →

Motivul pauzei

Las în urmă o săptămână tare lungă. De duminica trecută piticul s-a umplut de muci, marți l-am dus afară, a alergat ca un cățel scăpat din lesă așa că s-a pricopsit și cu tuse, joi au ajuns ai mei și vineri crețul cel mare s-a pricopsit cu o infecție alimentară ce l-a ținut toată sâmbăta... Citește în continuare →

Despre un băiețel

Știți ce-i mai rău decât un băiețel de 3 ani? Unul de 32. Pentru că pe ăla de trei care crede că le știe pe toate și vrea să le facă așa cum știe îl poți opri. Mai poți discuta. Oferi alternative. Explici (da, funcționează!!!) și până la urmă tot o dai de capăt. Ăla... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: