Despre un weekend la Edinburgh, dureri de spate și normalitate

Maria, Maria mea s-a căsătorit în weekend. Cea alături de care am petrecut cei mai frumoși ani - cei doi ani de la Viena, s-a căsătorit cu iubitul ei (încă de atunci era iubitul ei!) și noi le-am fost alături. Altfel nici că s-ar fi putut. Trei zile pline tare. De emoții, de nesomn, de... Citește în continuare →

Reclame

Skopelos (mic jurnal de vacanță)

Greu, greu de tot să-mi revin după o vacanță lungă (ce între noi fie vorba încă nu e gata). Am petrecut o săptămână frumoasă, frumoasă pe o insulă nu departe de cea pe care locuim. Așa de bine a fost de am început să fac planuri pentru bătrânețe. O casă pe malul apei și-n spate... Citește în continuare →

8 ani și 2 zile

... de când am ajuns pe insula asta. În vizită, cum altfel. Era finalul unei vacanțe și așteptam, vai cum așteptam să revin în Viena mea dragă. Obosită - până și pentru Alexandra cea de 27 de ani, o săptămână de nesomn a fost prea mult! sătulă de atâta gălăgie, cu vreo 3 kilograme în... Citește în continuare →

Zile-n trei

Între proiectul Mame de Poveste care a luat un avânt nebun (și cum ar zice ăștia de p-aici, să nu-i fie de deochi!) și alte planuri și povești în lucru, m-am trezit că mi-e dor de o ieșire cu băieții. O zi sau de ce nu, chiar două, în care să fim împreună și să... Citește în continuare →

În așteptare (cu speranța-n suflet)

Săptămâna trecută am primit hârtie cu înștiințare de la grădiniță că în următoarele trei luni se organizează cursuri de înot. Copiii sunt duși cu microbuzul la piscină, aduși înapoi după o oră. Să le pregătim halat, costum de baie, cască și sandale. În primă fază, știind cu ce Gică contra am de-a face la mine-n... Citește în continuare →

Dedicație

Cum știu că el e EL? Cred că am știut de la început dar am fost sigură în ziua în care, pornindu-ne la o plimbare prin Viena mea dragă când a început ploaia, a intrat în primul magazin și a cumpărat o umbrelă. Pentru că tușeam puțin și se temea să nu o pățesc mai... Citește în continuare →

Ceaiul, sârma și AMR 2 zile

Pe motiv de muci Ionuț a rămas acasă de joia trecută. Ieri simțeam că încet, încet, intru pe teren isteric așa că azi mi-am luat inima-n dinți și l-am dus la grădiniță. Ce m-a apucat? AMR două zile până la weekendul lung în doi și doar noi doi. Și evident am început cu filmele mele... Citește în continuare →

Un extraveral, vă rog!

Și tocmai pe când eram convinsă că le-am auzit pe toate, pe toate privind creșterea copiilor, iată că se dovedește că nu. Lumea-i plină de surprize și ideile, una mai pestriță ca alta dau să mă pleznească și să mă trezească. Competiția asta între mame s-a extins în cele mai întunecate unghere, unde nici cu... Citește în continuare →

O zi de vacanță

Weekend lung și cu puțin somn. Ionuț a ajuns vineri de la grădi fără pic de chef. "Vreau să dorm!" spus de vreo trei ori m-a băgat în stare de panică. Mai ales că știu ce prieten e copilul meu cu somnul. Pe la 7 a început să dea semne de febră, pe la 10... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: