Buton de pauză

Viața mă pune pe gânduri. Sunt în așteptare - visez schimbări și n-am răbdare. Am sumarizat întâmplările din ultimele șapte zile și le-am pus în rime. N-am stare, nu-mi găsesc locul, sunt ca un leu în cușcă. Construiesc tot felul de chestii în minte-mi, mă panichez, simt cum mă trec toate apele și mă cuprinde... Citește în continuare →

Reclame

Supărare și o șapcă nouă

Eu una mă simt așa de bine când reușesc să-mi stăpânesc ieșirile, să fiu mai puternică decât ele și să mă port ca un om mare.Azi a fost una din zilele ălea. 5 ore de somn azi noapte, lipsă de chef- că-i deja prea cald afară, lene totală și stare care cerșește canapea și carte... Citește în continuare →

Spune-mi cât îmbrățișezi ca să-ți spun cine ești

Mie-mi plac îmbrațișările. Să fiu luată-n brațe. Ținută-n brațe. Când sunt supărata, tristă, nervoasă, veselă tare, când am trăiri de la A la Z, îmi place la nebunie să fiu îmbrățișată. Ca o concluzie sau ca un început, nu contează. Importantă e atingerea. Când s-a născut Ionuț m-am lăsat păcălită pentru scurt timp de pericolul... Citește în continuare →

Fetele nu-s ca băieții

Pe drum de la grădi înspre casă. Traseul unde se poartă discuțiile noastre importante. Unde Ionuț monologhează-n voie și-și umple ghiozdanul cu bolovani, lemne, hârtiuțe, capace, șuruburi. După ce am aflat despre un triceratops "apăsat" de o mașină pe trecerea de pietoni și un elicopter din copac, după ce am ascultat întreaga poveste despre un... Citește în continuare →

O sâmbătă cu capac

Aici a început furtuna de azi noapte și ploaia mocănită nu s-a mai dat dusă. Perspectivă sumbră de când ne-am trezit: stăm în casă - că ș-așa-i mucos (da, din nou). Fiul meu care e un băiețel minunat și care cooperează de mai mare dragul și-a găsit de lucru: puzzle și lego. Eu mi-am căutat... Citește în continuare →

Dragi vechituri

Cine mă cunoaște bine, știe cât sunt de fascinată de vechituri. Cât de mult îmi place să le descopăr și să le aduc acasă. Între noi fie vorba, pentru mine nu-i bucurie mai mare decât să mă plimb prin magazine cu tot felul de obiecte prăfuite care-și caută stăpâni noi. Am ochiul format deja, când... Citește în continuare →

Caut purice

Ionuț nu tace. De când face ochi de cu bună dimineața până seara când pică lat aud povești din cele mai diverse, schimbă subiectele cu o repeziciune care pe mine una mă amețește (da, da până și pe mine!) și trece printr-un registru de întâmplări fanteziste de mi-e greu să-l urmăresc. Astă seară ne-am cuibărit... Citește în continuare →

Rugăminte

Mie una, anul ăsta, mi-au cam ieșit pe urechi răcelile lui Ionuț. Nici vara nu am stat mai bine - da, vara lângă mare, aerosoli și băi în două reprize, în fiecare zi!!! iar de când a reînceput grădinița, muci și tușit într-o veselie, fără pauză. Am încercat de toate și am impresia că am... Citește în continuare →

‘neațza

Sâmbătă. 6:44. Îl aud cum mă strigă. Încerc să-l ignor, e cald și bine în pat, nu mă grăbesc nicăieri. Strigă. Ignor. Strigă mai tare. - Maaaaaaaaaaaaaaaaaaammmmmiiiiiii!!! Răspund cu juma' de gură (nu, nu vreau să mă trezesc, nu vreau să mă ridic din pat, nu vreau să mă mișc) - Da! - Mammmmmmmmiii, am... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: