Unde-i inima?

M-am trezit ieri, la ceas de centenar, cu dor de ducă. Nu prea-mi plac festivitățile de nici un fel, toate trebuie-urile care se încolăcesc la picioarele noastre și care pe mine una simt cum mă sugrumă. Nu-s nici mândră, nici energie pentru lamulțani și inimioare tricolore n-am avut (nici ieri și niciodată). Cred că te... Citește în continuare →

Reclame

Nervosul din gândurile noastre

Ieri, la grădiniță, Ionuț mă aștepta pe scări. - Care-i baiul? îl întreb eu și-l iau în brațe. - Stavro a zis că nu mai sunt prietenul lui. Că are mulți prieteni dar pe mine nu mă mai are. - Oh, teribil. Dar de ce? S-a întâmplat ceva? - Păi Stavro mi-a stricat racheta. Am... Citește în continuare →

Repetiția-i mama învățăturii

Despre Mame de Poveste, proiect drag și de suflet, am tot scris. I-am dat aripi în urmă cu aproape un an și de atunci a trecut prin tot felul de schimbări, căutându-i și căutându-și forma perfectă. Am început în formatul trei mămici, după un timp am rămas două, apoi, din nou trei. Am crescut ideea,... Citește în continuare →

Din 65, 15 au fugit…

De nu era clar, vă explic eu acum. Jucăriile noastre minunate, marca Mame de Poveste au săptămâna asta un preț special. Nu 65 (RON) ci doar 50 (tot RON). Au mai rămas patru (era să zic... bucăți) personaje: Mara, cea mai mereu cu capul în nori, Cesuleț Timpulescu, Ninu Iepurilul și Fluturaș cel delicat. Fiecare... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: