Timișoara mea

De ieri de când a apărut povestea mea pe blogul Mirunei, mă întreabă lumea una - alta. Și toate întrebările lor, alăturate alor mele și stropite cu nebunia de acasă din februarie încoace, îmi pun cireașa pe tort. Știu, e ca la nebuni. Suntem puțini care mai credem că aici se mai poate întâmpla ceva... Citește în continuare →

Reclame

Gânduri și-o lansare

După ora opt - ceas de seară, încerc să mă țin departe de Facebook. Mi-e plină mintea de teorii și conspirații și am impresia că nesimțirea e mai mare ca oricând (sau așa o fi fost mereu dar n-am observat?) și nu, nu doar în ograda noastră. E drept, la noi e mai groasă și-s mai... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: