0

Idei de cadouri

Nu știu voi cum sunteți dar eu printre proteste și nervi – parcă spuneam că viața la malul mării era o plictiseală continuă, nu? am mintea doar la Crăciun. Anul ăsta ne vin prietenii dragi de departe și vom fi împreună zile multe și bune și sincer? De-abia aștept. Am liste cu tot felul de cadouri, dar adevărul e că în ultimii ani am început să prefer anumite obiecte – pe care să le dau și pe care să le primesc în dar. Mă gândeam că n-ar fi rău să dau din idei și altora – nu de alta, dar mereu, mereu se găsește câte ceva despre care alții nu au auzit.

De gașca de la Balamuc eu v-am tot povestit. Și o s-o tot fac. Pentru că-s oameni faini, locul unde se manifestă ei artistic e de departe cel mai creativ loc din oraș, au cioco caldă bună și chiar sunt de ținut aproape. Să nu mai spun că după o plimbare la ei n-ai cum să pleci fără un cadou – măcar! în traistă (au și traiste). Eu sunt absolut înnebunită după broșele de porțelan făcute de Livia Coloji – am una din colecție, am alta care nu-i din colecție (a fost mărțișor și mi-am făcut-o de toată ziua). Bine, adevărul e că Livia face și alte chestii faine – din categoria iau un cadou pentru prieteni și zece pentru mine. O găsiți online și, cum ziceam, la Balamuc (acuma, acuma nu, că-i prin țări calde dar până la Crăciun vine ea înapoi).

img_8701

Răzvan îi ăl mai tare om din lume când vine vorba de chestii decupate și lipite și înrămate. Eu de-aș avea măcar un sfert din răbdarea lui, mi-aș da medalie de eroină. Da’ n-am. Și nici talent, dar asta-i altă poveste!

24232085_1753500391361506_7320370248839299909_n

Ana e the punk queen of that place. Desenează cum desenează (ok, desenează chiar foarte fain) dar cum scrie! Și ăstea două combinate, dau măcar un cadou, două, zece de n-au mai văzut prietenii voștri din ăstea!

24130157_1546358238766903_977187712014759564_o

Dacă sunteți din Timișoara, vestea bună-i că minunile ce ies din mâinile și mințile lor pot fi cumpărate mâine, la târgul de la Misc.

Altă idee de cadou – mă repet că am zis-o și anul trecut, e minunea din spatele Lionbox Handmade Creations. După ce anul trecut m-am fericit cu o păpușă leită mie (spun eu) anul ăsta am niște cookies de prins în piept de-or plânge toți de poftă, așa adevărate par. Fata asta are mâini de aur și răbdare de fier. Dacă aveți norocul să fiți prin Cluj, o puteți cunoaște personal la un târg mâine! (și altul în weekend-ul viitor!)

img_8702

img_8700

Despre Vera v-am mai povestit eu și cu altă ocazie. Acu’ – destulă vreme – ne jucam de-a mamele de poveste, acum ea se joacă singură cu îngeri și alte chestii pictate – la Adrianart. Nu e doar talentată dar e și faină. Și bună. Și blândă. Și cu suflet deschis. Ia aruncați voi o privire aici – dacă sunteți din București, mare noroc, mare, ajungeți la ea mai repede decât o pot face eu!

15726260_10153948531210927_8622181701914375401_n

Anul ăsta n-am alte idei de cadouri. Ionuț primește un morman de cărți, eu la fel. Mai am pe listă niște încălțări – îmi plânge sufletul de dragul lor dar nu știu dacă se îndură Moșul de mine – că altele-s prioritățile! Crețul, probabil o pijama flaușată – știați că-i al dracului de frig în România? Eu uitasem.

Mai facem niște tricouri cu desene de-ale artistului familiei, niște copii după desene originale ce urmează a fi înrămate, alte cărți, un Titanic (de la generosul moș zis și buni), dragoste, multă dragoste. Că-i mai faină decât toate cadourile la un loc!

Anunțuri
0

Cărțile lui Ionuț (sesiunea de vară/ toamnă)

Aveam de gând să scriu multe supărări astă seară, așa pornisem de dimineață, cu elan să mă descarc și să scap de toate ce mă apasă. Între timp a trecut ziua și așa duse au fost și tristețile mele și mi-am zis că mai bine scriu lucruri frumoase, că până la urmă bun la bun trage și gândurile faine or chema și altele și mâine poate mă trezesc mai veselă și cu chef de mers înainte. L-am întrebat pe Ionuț care-s cărțile lui preferate din ultimele zile. Să spunem și altora despre ele că așa-i frumos. Și mi-a tras de pe raft trei și pe una a luat-o de lângă pat, că-i citită și recitită de-i musai să o duc înapoi la bibliotecă până nu-i tocim de tot paginile. Încep cu ea, că are și vești bune la pachet.

img_7324

Michael Engler, autorul seriei Elefantastic (am povestit eu despre ele și altă dată!) vine la Timișoara peste două săptămâni. O să fie prezent la librăria La Două Bufnițe și o să citească din cărțile lui. Asta – cu iepurașul și ariciul nu e tradusă (încă) în limba română dar tare m-aș bucura să se întâmple asta cât mai repede. E o poveste minunată despre prietenie – cu ilustrații ce-ți încălzesc sufletul.

img_7326

Despre cartea Otiliei nu cred că mai am ce spune: ne place la nebunie. E o poveste care atinge acolo unde trebuie. Și faptul că ilustrațiile sunt făcute de Livia Coloji, om drag din viața noastră, ei bine, toate ăstea pun cartea la loc de cinste în biblioteca noastră. Apropo, Livia va fi alături de Michael Engler la seara de lectură, ocazie numai bună să cunoașteți doi oameni faini (ăsta-i mesaj direcționat către timișoreni!)

img_7325

Cartea asta cu furia e de recomandat și cumpărat. Nu știu cât ne-a ajutat – după nebunia de an prin care am trecut n-a fost nevoie decât de câteva săptămâni de citit și iubit pentru ca Ionuț să redevină cel ce-a fost! dar știu că am citit-o și recitit-o și tot nu ne-am plictisit. E faină, ușor de parcurs și are niște exerciții absolut fantastice!

img_7327

Am lăsat la urmă o carte care nu mai are mult și trece printre preferate – e oricum de la editura noastră de suflet, Cartea Copiilor. O citim amândoi, o pagină el, o pagină eu, ne forțăm să scoatem câte o lacrimă, știați că și lacrimile de râs sunt tot sărate? Ei bine, Ionuț era convins că ălea de bucurie au gust de zahăr! O lectură simpatică care nouă ne-a adus discuții noi. Ceea ce vă dorim și vouă pentru că nimic, dar nimic nu-i mai frumos pe lume decât două capete pe o pernă, povestind despre ce tocmai au terminat de citit.

Despre cărțile mele nu spun nimic de data asta pentru că eu încă nu mi-am terminat lista de romane polițiste pe care le salvasem pentru zilele de plajă. Revin.

0

Cadouri pentru fiecare

Pentru mine, Crăciunul are miros și gust de Cluj. Acolo am petrecut cele mai frumoase Sărbători, acolo, printre munții de zăpadă mi-e și sufletul. Miros de cozonac făcut de buna, sarmale din crăticioare cărora le zburase smalțul cu ani în urmă dar de care nu s-ar fi despărțit draga de ea, pentru nimic în lume. Mic dejun la care ne așternea pe masă cârnați și carne și murături. Nopți pline de colinde și de umblat de pe la o casă la alta, cu oameni dragi și faini. Zăpadă și frig și ceai cald și fețe cunoscute. Seri cu povești și amintiri, Doamne, ce dor mi-e. Cadourile pe care ni le făceam erau de drag și mai puțin valoroase. Dar erau cele mai frumoase. Am rămas de atunci cu gândul ăsta: de Crăciun să dăruiesc lucruri ce-mi plac, pe care mi-aș dori să le primesc eu cândva, pe care mi le cumpăr singură când am poftă să mă răsfăț.

Fac plimbări virtuale și văd că toată lumea face liste cu idei și propuneri ca să aibă Moșu’ de unde alege. Unii știu deja cu siguranță ce vor, alții știu ce vor cumpăra sunt însă o mulțime care nu știu încotro să o apuce. Am adunat aici, lucrușoare unul și unul, care-s potrivite de cadou oricând, nu doar acum. Obiecte făcute cu drag și mult talent, de oameni dragi. Minuni de care eu m-aș bucura în fiecare zi (o și fac, vă spun, îmi place tare să-mi cumpăr tot felul)

Încep cu daruri pentru cei mici, ce altceva decât jucăriile Mame de Poveste? Sunt parte din mine și Vera. Gândite și pregătite cu atâta drag. Jucării cusute una și una care însoțesc o carte cu poveste. Amândouă în sac de pânză pictat manual. Aveți de unde alege – păpuși, un cesuleț simpatic foc, o vulpe colorată sau un fluturaș timid cu ale lor povești care le vorbesc copiilor de la 0 la 6 ani.

Că tot am adus vorba de Vera, eu aștept acum o minune de tricou. Nu-i așa că-i de purtat toată ziua?

adrianart

adrianart2.jpg

Da, anul ăsta, sub pom, am vrut și cărți dar și lucurușoare pe care să le port cu drag. Vera, mâini talentate, pictează tot ce vă trece prin cap. Nu doar bluze si tricouri! Face obiecte frumoase, de dus în dar. Aruncați o privire și pe pagina ei. Imposibil să nu găsiți ceva care să vă placă! Ea spune că-i doborâtă și nu mai ia comenzi acum, în prag de Sărbători. Cu siguranță însă că-i bine s-o țineți în minte, pentru câte alte dăți!

Mie-mi plac la nebunie șalurile. Și eșarfele. Și plasele din pânză, traistele. Cred că am vreo 50 din ultimele menționate, fularelor și șalurilor și eșarfelor le-am pierdut numărul. Cea mai dragă e una găsită în dulapul bunei de la Cluj, i-am luat-o, cu gura până la urechi. Mi-a spus atunci și povestea ei și cu atât mi-e acum mai dragă. Livia, despre care v-am mai povestit eu și cu alte ocazii, face și eșarfe și traiste din pânză. Toate-s faine și nu doar atât, le face-n ediție limitată. Numerotată și semnată! La ea-n atelier (și pe pagină) găsiți și alte chestii faine, numai bune de pus sub brad (dar mai ales de atârnat pe pereți!)

livia2.jpglivia

Când am început să decorez camera lui Ionuț – înainte ca el să apară, cum altfel? primul lucru pe care am știut că-l vreau a fost un tablou. Și nu orice tablou ci unul care-mi rămăsese în minte și în suflet de când eram de-o șchioapă. Îmi amintesc și acum, vizitele la prietenii de familie unde în camera fetei, pe un perete era un tabloul ăsta despre care vorbesc eu aici. Cu un ursuleț culcat într-un pătuț într-o cameră cu jucării. Un decor din anii ’70 care mie-mi dădea o stare de liniște. Evident, am dat de tablou și l-am atârnat la loc de cinste. Am mai strâns de atunci tot felul de pe la piețele de vechituri – imagini ce îi plac și lui Ionuț (dar mai ales mie). Dacă vreți să decorați camera copilului cu altceva decât stickere sau postere (o să le vină rândul și lor, posterelor, sunt sigură!) sau dacă vreți să faceți un cadou care sigur intra la categoria wow, vi-l recomand pe Răzvan și ale lui lucrări. Desene 3D care au apărut în multe cărți și reviste din țară – mie acum îmi vine-n minte seria Lucia Muntean și revista Fabulafia.

cornici

Acu’ nu era să fi mers la Balamuc (probabil cel mai creativ loc din Timișoara!) să nu vă mai dau o idee de cadou. Noi am cumpărat deja un fenzin de-al Anei Kun și am petrecut jumătate de oră scriindu-i dialogurile. Dictate de Ionuț, cine altcinva? Ne-am scris și numele pe copertă – el e autor și eu traducător. Nu-i așa că e o idee faină?

ana.jpg

Altă idee de cadou – nu doar de Crăciun ci de FIECARE ZI sunt minunile de la Lionbox Handmade Creations. Nu știu când mi s-a întâmplat ultima oară să mă extaziez astfel în fața unor broșe dar serios vă spun, eu mi le-aș cumpăra pe toate, în toate culorile și cu toate versiunile posibile. Mă tem că de mă bate gândul să cadorisesc pe cineva o astfel de broșă o voi comanda și o s-o țin doar pentru mine.

15127406_10153820045235927_2142222583_o.jpg

Oh și acum ajung la alt subiect preferat. Haine. De când am dat peste Avețișiperoz.ro m-am mai domolit cu ieșirile mele la cumpărat orice și oricând. Mai bine mai puțin și mai bun și mai de drag și de purtat cu cap. Îmi plac lucrușoarele care-s comode și din materiale bune, combinații de vechi și nou, de la mama din dulap și câte o piesă pe care dau banii și nu-mi pare rău. Acum de Crăciun eu am pus ochii pe o rochie de la Arina Varga (de ce n-am cumpărat-o când am văzut-o?) și alte câte și mai câte de la Carola. Dacă vreți să aveți de unde alege vă mai dau și alte idei: pe lista mea stă și Diana Bobar – de când m-a îmbrăcat draga de Adriana într-o fustă cu săruturi!

Acum lista-i deja lungă, eu aș mai pune pe ea și cărți, multe cărți. Cui nu-i place să aibă ceva de citit mai ales în zilele ăstea cu minus și gri? La Timișoara s-a deschis o librărie tare faină – e de mers și de ales!

Am lăsat pentru final o idee de cadou ce s-a născut de-abia zilele trecute. E crețul meu în combinație (profesională) cu o prietenă dragă, condimentată cu arome și plante din Grecia. O plăsuță cu cinci borcănașe pline ochi cu busuioc, oregano, cimbru, salvie și un mix de ceai (puternic aromat!). Le-au pregătit cu mare elan și chef să vă dea gata. Eu cred că un astfel cadou vă scoate din încurcătură când vine vorba de mame, bunici și mătuși. Bine zic?

costas.jpg

 

3

Fabulafia

Mi-au căzut ochii pe numărul doi din revista Fabulafia când eram la Timișoara, în vacanță cu Ionuț și la final de plimbare prin libărie am dat peste ea. Am răsfoit-o și mi-au zâmbit gândurile, mi-as visa numele acolo!

Câteva luni mai târziu, m-a sunat Livia să mă-ntrebe dacă am vreo poveste prin vreun sertar pentru revista Fabulafia („Serios, revista AIA??? O poveste de-a mea???”) n-aș fi crezut că da, e pe cale să se-ntâmple. I l-am trimis pe domnul Dreptunghi, mi s-a părut cel mai potrivit să mă reprezinte și chiar a făcut o treabă bună.

Acum mă uit în paginile ei – numărul 4 arată bine, bine de tot! și chițăi de fericire. Domnul Dreptunghi e acolo, numele meu e lângă el și o am și pe Livia alături. Hai, că uneori visele chiar devin realitate!

Luați și voi revista (e m-i-n-u-n-a-t-ă!) și citiți-o și dați cu gândurile încoace. Le aștept!

 


  
  

6

Cărțile lui Ionuț

Aveam de multă vreme-n minte un astfel de top. O prietenă dragă mi-a dat un imbold și azi am găsit pofta ce-mi lipsea. Despre cărțile mele am scris aici – la începutul anului, despre ale piticului nu. Pentru că suntem o familie de cititori, crețul cu ale lui, eu cu ale mele, greu ar fi fost ca Ionuț să scape fără bibliotecă adevărată. Cantitativ (la ora asta numără 185 de cărți în patru limbi) dar și calitativ (nu cumpărăm orice!).
Preferatele noastre? Sunt multe, multe. Mă opresc la cele în limba română, cele pe care „doar mami le poate citi și uneori, doar uneori, musafirii” 🙂

De departe, pe primul loc e de ceva vreme Pietrele lui Aston de Lotta Geffenbald (ed. Cartea Copiilor). Pentru că Ionuț se regăsește în povestea asta, o citim și o recitim – eu una o cam zic din minte.
Urmează cartea lui Mihai Ciobanu, Aventurile pisicii Coadă- Coadă (ed. Aramis) cu povestioare foarte simpatice, pe care eu una încerc (fără succes) să le mai scurtez. Pentru că draga de buni Maia nu a apelat la astfel de tricuri, mi-a stricat toate socotelile și acum nu pot să sar nici măcar un rând – ați înțeles: Ionuț știe povestea vorbă cu vorbă (a, Teo, mami de băieți frumoși, mulțumim!)
Pe locul 3, cartea La culcare, Veronica! de Tove Appelgren (ed. Univers). De departe, preferata mea.
Urmează Regele tuturor sălbăticiunilor de Maurice Sendak, povestea preferată a lui Ionuț de fiecare dată când iese vrăjitoarea și-și face de cap.
4 e David și puiul de întuneric al Mariei Surucan (ed.Benefica) pe care o citim măcar o dată la două zile. Pentru că David și pentru că balauri spațiali.
5 și 6 sunt alte două minuni de cărți de la editura Cartea Copiilor: Ghici cât de mult de iubesc de Sam McBratney și Nu ți-e somn, ursulețule? de Martin Waddell. Pe acesta din urmă l-am descoperit și în engleză și am cumpărat toate cărțile cu ursuleții cei simpatici. Cei mai simpatici!
7 e Povestea puiului de arici de Lucia Muntean și 8, Gruffalo (ed. Cartea Copiilor) de Julia Dohaldson cu ilustrații de Axel Scheffer (pe care eu una îl ador!).
Ultima, în top e Năsturel de Don Freeman, tot de la ed. Cartea Copiilor.
Ăstea-s doar o parte. Mai avem vreo șase cărți care urmează să ajungă din România – printre care una pe care o așteptăm, vai cum o mai așteptăm – Stejarul pitic, cel mai bun tătic de Victoria Pătrașcu și ilustrată de Livia Coloji și alte patru comandate de peste mări și țări.
Poftă să le citiți vă doresc! 🙂

p.s.Cartea mea nu e în top, cu toate că este printre preferatele lui Ionuț. Adoarme după primele două povești și asta o face să fie și preferata mea! 🙂

later edit Numa’ ce am ajuns acasă și m-am lăudat cu ce am făcut. Ionuț m-a certat, am uitat de una, importantă, foarte importantă, mami!!! E vorba de Povestea Pădurii de Ileana Vasilescu (ed. Creanga Fermecată). Mi-am cerut scuze, cum am putut să uit?:)

photo-3