0

Jurnal de vacanță (4)

Am amânat plecarea cu cortul – pentru că în Grecia oricum nimic nu funcționează după programări și planificări, ne adaptăm din mers și era păcat să fi stricat chiar noi obiceiurile. Ne-au trecut zilele ușor și aici, am mai văzut un prieten, doi, am lenevit în hamac – cu Ion agățat de picioarele mele, am citit, am dormit, am mâncat cât pentru toate zilele de la Timișoara când visam la minuni de gusturi și arome.

Ieri ne-a vizitat o mătușă sau ce-o fi fost care a început-o cu dreptul cu Ion. „Unde-ți place mai mult aici sau acolo?” Asta intră clar în categoria întrebărilor tâmpite gen pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata? S-a dat Ion codit, să spun, ce să spun, eu l-am lăsat să-și găsească singur vorbele. Nu a vrut să răspundă așa că doamna învățătoare (alt mare pedagog de pe tarlaua ăstora!) a început să-l împingă cu degetul. „Ia spune-mi, unde-i mai frumos? E mai frumos aici? Sau acolo unde ești acum e mai frumos? Ești mai fericit acolo? Sau acum te bucuri că ești aici?” Ion o atinge înapoi cu degetul și-i zâmbește: „Timișoara e un oraș mare, ăsta e un oraș mic, aici am mare, acolo am piste pentru biciclete. Îmi place peste tot. Și la Berlin îmi place!” Femeia tace, pe mine mă pufnește râsul.

Am stat de dimineață să strângem cărțile lui de când era mic să le facem pachet să le dăm unui verișor de aici, mare cititor. Inițial voia să-i dea vreo trei dar condiționat: să le aducă înapoi când termină ca să le punem la păstrare pentru copiii lui (ai lui Ionuț adică!) Până seara când a venit copilul să-și ia cărțile Ion a mai pus un teanc peste și a găsit și un sac cu jucării. Le-a dat pe toate fără să-i fi spus nimeni nimic. Dacă mai aud legende urbane cu copii singuri la părinți care-s niște monștri egoiști ce nu știu să împartă o să urlu fără oprire.

Ionuț a deschis muzeu cu lucrările lui la bunică-sa în curte. Instalații – nu video pentru că nu avem aparate! A dat titluri, a pus etichete – în greacă, pentru că aici toată lumea vorbește greacă! a pregătit bilete. 2 euro intrarea, plătești o dată, poți vizita muzeul până peste două săptămâni când expoziția se va muta la Giarmata să o vadă și alții. A făcut o listă cu șase reguli de comportament la muzeul, primele trei sunt diverse variații ale lui NU PUNE MÂNA!

20821577_10154663313840927_1592642127_o

(Lucrarea „ΣΠΙΤΙ” / Casă SAU Acasă, poate fi atinsă dar CU GRIJĂ. Costă 10 mii de euro și cumpărătorul e rugat să o lase la muzeu ca să o vadă și alții.)

Apoi a dat peste niște semne ciudate, sculptate-n piatră și a început să caute extratereștrii.

Seara-n pat, se strânge lângă mine.

– Am un prieten nou, extraterestru. Are antene luminoase și suntem conectați și pe facebook.

Eu nu zic nimic, ascult. Cum s-au întâlnit ei în spațiu, cum s-au ajutat unul pe altul, cum se caută în continuare.

– Tu crezi în extratereștrii? mă întreabă el.

– Mi-e greu să cred că suntem singuri în universul ăsta așa de mare…

– Eu chiar cred că există. Și că-s buni. Prietenul meu e bun.

– Am înțeles, cred că de fapt tu ești personajul principal din cartea lui Jeffers, aia cu băiețelul și extraterestrul!

Se luminează la față. Se ridică de pe pernă și-i tot numai un zâmbet!

– Da, să știi că așa e!

– Oare cum o fi scris Jeffers cartea aia fără să te cunoască?!

– Tu-ți dai seama?! Și el chiar credea că acel copil nu există, că e doar din capul lui! Și când colo… SUNT EU!

Adoarme liniștit cu zâmbet în colțul gurii și gând că-i personaj de carte. E chiar mai mult de atât.

Vacanța merge mai departe. Încă două săptămâni pline. Încet, încet începe să-mi placă.

 

 

 

Anunțuri
1

Skopelos (mic jurnal de vacanță)

Greu, greu de tot să-mi revin după o vacanță lungă (ce între noi fie vorba încă nu e gata). Am petrecut o săptămână frumoasă, frumoasă pe o insulă nu departe de cea pe care locuim. Așa de bine a fost de am început să fac planuri pentru bătrânețe. O casă pe malul apei și-n spate pădure. Un hamac și o bibliotecă bogată. O barcă și o masă de lemn cu scaune unde să ne strângem seara la povești și depănat amintiri.

Skopelos e una dintre insulele ălea pe care eu m-aș muta chiar mâine. E verde, așa de verde, cu miros de pin și brad amestecat cu sare și mare. Aici ai munte și stânci și la un pas distanță apă turcoaz și la alt pas o pădure sălbatică. Plaje cu nisip fin și auriu, pietre, bolovani, sălbatic dar primitor.

Recunosc. Aveam planuri de locații îndepărtate atunci când m-am pus pe căutat destinații de vacanță. N-a ieșit cum plănuiam – încă o dată mi s-a confirmat că nimereala bate pregăteala. Am ales Skopelos pentru că nu e departe. Și pentru că e verde (de câte ori am spus deja asta?). Când a venit vorba de hotel în primă fază am căutat pe airbnb (e platforma noastră preferată și o aleg de fiecare dată înaintea hotelurilor) Noi știm ce vrem. O cameră mare, sau două, cu bucătărie, piscină afară și de se poate și ceva spațiu verde. Nu mi-e musai să fie lângă mare, de-i liniște cu atât mai bine. Am găsit din prima ce am vrut – Ageri Studios – realitatea bate prezentarea virtuală! Foarte aproape de plaja Stafilos (la care noi n-am ajuns pentru că era cam aglomerată) și de capitala insulei, orașul Skopelos, locația asta a fost exact ce căutam. Și încă o dată pe atât!

Lista de plaje de vizitat e lungă. Noi am nimerit în plin sezon – asta s-ar traduce cu plaje pline, prea pline pentru gustul nostru. Sunt convinsă că de mergeam la final de iunie sau de amânam pentru început de septembrie, am fi luat la pas fiecare plajă goală. Acum ne-am mulțumit cu câte un colț retras. Ca idee, plajele din sud, sud vest și partea de vest sunt printre cele mai cunoscute. Sunt organizate, cu șezlonguri și cafea servită la cerere. Nouă nu ne plac ăstea – dar e drept, suntem cârcotași mai ales că le avem pe toate la îndemână.

Plajele din nord, nord est, la care ajungi pornind din Glossa, sunt sălbatice și frumoase tare. Mi-aș fi petrecut toată vacanța pe una dintre ele, departe de gălăgie și oameni veniți în concedii. Dar din nou, noi suntem pe film din ăsta, liniște și „piei” all inclusive cu ale tale brățări colorate! Ion al meu vrea cățărat, jucat de-a ce vrea el în nisip, ta-su vrea umbră și o carte bună și mă-sa vrea să nu vadă picior de turist.

Am urcat și la biserica din filmul Mamma Mia (între timp l-am văzut!). Ionuț a mers mai ceva ca un motor turat, ta-su mai bine ca mine, eu aproape că am leșinat. Nu, nu neaparat că-s multe scările ci pentru că-i al naibii de sus și al naibii de îngust și abrupt. (mai ales pentru cineva care suferă de rău de înălțime!) Dar acum, șezând pe scaunul meu preferat de acasă, la trei ore distanță de locul ăla, vă spun cu mâna pe inimă că merită.

Insider tips nu am. Adică v-am zis deja ce e de zis. Vreți să vă bucurați de un Skopelos liniștit și fără prea mulți „engleji” (Doamne, mulți au fost! Și teribil de gălăgioși!) mergeți la final de iunie sau în septembrie. De mâncat am mâncat bine cam peste tot – cel mai simpatic loc a fost la Limnonari, o tavernă mică lângă care atârnau șezlonguri și, cireașa de pe tort, care avea lângă bar o mică bibliotecă cu cărți în trei limbi! La fel și la hotelul în care am stat. Puncte multe, multe-n plus!

Insula e plină de albine și viespi (verdele ăla are și părți gri!) dar din fericire am scăpat fără incidente.

În Skopelos e ușor de ajuns. De la Volos sunt ferry-uri care fac traseul în fiecare zi (până la Volos, de la Thessaloniki e nevoie de câteva ore pe drum bun! Autostradă adică.)

IMG_7265

IMG_7288

IMG_7293

IMG_7383

IMG_7386

IMG_7512

IMG_7550O să mai revin și cu alte povești și poze că-s multe… Dacă aveți întrebări, aruncați!

3

Evia (3)

Am povestit despre Xalkida, despre zona de nord a Eviei dar am păstrat cireașa de pe tort pentru final. Centrul Eviei, pe partea de est, e de departe cea mai frumoasă zonă. Are verde – așa ca-n nord, dar plajele sunt stâncoase și peisajele-s demne de pus în ramă. Din Xalkida drumu-i bun. Până la cea mai apropiată plajă faci maxim un ceas și vreun alt sfert dar merită fiecare secundă petrecută-n mașină.

Korasida e plaja mea de suflet. Venim aici în fiecare vară de cel puțin 10-15 ori. Plaja e întinsă, cu pietre albe și o mare cu trei nuanțe de albastru. În timpul săptămânii e aproape goală și te poți așeza în voie, la umbră. Tavernele, trei sau patru la număr sunt la câțiva pași distanță – noi o preferăm pe ultima din șir, suntem de-ai casei și cu mâna pe inimă vă spun, au cea mai bună plăcintă cu brânză din Evia!

IMG_6632

IMG_6622

La câțiva kilometri de Korasida e plaja Kalamos. Sunt de fapt două: una cu pietricele mărunte și albe și imediat lângă ea, despărțite de o stâncă, o altă plajă cu nisip auriu. Plaja asta e tot mai la modă în ultimii ani așa că la final de săpămână nu o să găsiți loc de parcare. De luni până joi însă, e mai mare dragul să petreci o zi acolo.

Picture 032

Între Korasida și Kalamos e o minune mică, o bijuterie ascunsă și doar pentru cunoscători. O plajă cu pădure-n spate, umbră cât cuprinde și nisip moale și fin. Noi am găsit-o din întâmplare – așa cum găsești majoritatea plajelor ăstora.

Bild 050

Bild 055

Bild 014

Mai spre sud, un fel de centru sud, e plaja de la Zarakes. Am nimerit ca orbii Brăila locul ăla, acum vreo 7 ani. Eu, crețul și încă vreo trei oameni, amețiți de fericire că am găsit așa un loc. Pe după amiază a apărut și o rulotă cu mâncare. Între timp și câțiva ani mai târziu, plaja e tot acolo, tot frumoasă dar foarte cunoscută și vizitată.

Bild 061

Ăstea-s doar câteva. Pe lângă ele, alte zeci la care n-am reușit să ajung încă. Sunt multe la care ai acces doar dacă ai poftă de cățărat și la fel de multe la care ajungi doar daca ai barcă.

Urmează să vă povestesc despre sudul Eviei – pe care l-am explorat foarte puțin dar e-n plan. Și pentru că m-ați întrebat: dacă n-ai chef de venit cu mașina, varianta cea mai bună e zborul până la Atena și o mașină închiriată chiar din aeroport. De acolo până-n Xalkida sunt cam 100km pe autostradă și de aici… drumul e deschis 🙂

5

Când piticu’ se răzgândește și mă-sa izbucnește

Se trezește Ion al meu, zilele trecute, cu idee proaspătă-n cap. Cică vrea și el ochelari din ăia de scafandru, așa cum are prietenul lui. Să-i poarte când mergem la bălăceală și să vadă alge și pești. Venind de la un copil, al meu ce-i drept, care în urmă cu un an a petrecut jumătate de vară îmbrăcat pe plajă și care doar cu câteva săptămâni în urmă refuza orice contact cu apa, vă dați seama cu ce privire bulbucată i-am întâmpinat avântul.

Dar vreau și vreau și vreau ca să pot ține deschiși ochii-n apă și o să-mi acopăr urechile și o să închid gura și vai ce distractiv o să fie. Pentru că, mami, îți amintești (și bine-mi amintesc!) când m-a lovit valul peste față și m-au pișcat ochii? Ei bine, acum pot să vină toate valurile lumii și eu nu o să am nici o problemă.

Dimineață am cumpărat ochelari. I-a purtat în loc de cei de soare și i-a arătat tuturor. TUTUROR. Cu explicații de rigoare. Ce va face, cum va face. M-a luat valul și pe mine de la atâta entuziasm. Ajunși acasă începe să bâzâie prin juru-mi. Cu tot cu ochelari pe nas.

– Când vine tata? Mergem o tură la plajă să-i probez?

N-am chef de plajă și nici de mers. Vreau să stau acasă, vreau să-mi fac listele pentru vacanța care se apropie.

– Nu vrei să-ți umplu vana și să îi probezi acolo? Apoi punem un dvd și ne uităm împreună?

– Nu, chiar nu vreau! Vreau să-i probez în apă adevărată!

Apă adevărată. Mă las dusă de entuziasmul lui și uit de vreau-ul meu. Îl conving pe creț să ne lase mașina, uită și el de vreau-ul lui. Iau două prosoape și o sticlă de apă și pornim. Plaja-i aproape goală, nici un val, liniște. Îl dezbrac, dau să mă dezbrac și eu când aud:

– Hm, cred că totuși o să încerc ochelarii ăștia în vacanță!

– Poftim??????

– Nu vreau să-i încerc aici.

Respir adânc, dar adânc de tot.

– Ok. Du-te atunci în apă fără ei!

– Nu, nu vreau nici în apă.

– Dar serios acum. Glumești? Ce se întâmplă? Pentru ce am venit aici?

– Cred că am venit degeaba.

Eu am izbucnit, el a izbucnit la izbucnirea mea, de-abia acum pe seară am intrat pe făgaș normal. Și m-am liniștit și s-a liniștit și pulsul mi-e la loc.

– Până la urmă, care ți-o fost problema?

– Nici o problemă, doar m-am răzgândit.

– Și eu m-am isterizat.

– Da.

– Știi de ce m-am isterizat?

– Pentru că m-am răzgândit?

– Nu. Pentru că am făcut ceva ce n-aveam nici un chef să fac.

– Păi să nu mai faci treaba asta.

– O să încerc.

– Te-ai liniștit?

– Da. Dar eu ca să mă liniștesc, trebuie să iau o pauză. Să fiu singură câteva minute. Altfel nu pot.

– Eu ca să mă liniștesc vreau drăgăleală.

– Știu. Dar nu pot să te drăgălesc până nu mă liniștesc.

– Știu. O să aștept. Bine?

– Bine.

18

Evia (2)

E vară cu adevărat și-n Grecia. Anul ăsta am avut parte de vreme capricioasă, am făcut prima vizită la plaja de-abia la mijlocul lui mai și-n iunie am avut parte de temperaturi sub 25 de grade și ploaie. Ceea ce o fi normal pentru restul Europei, dar cu siguranță-i o ciudățenie aici.

Dar acum e vară cu adevărat. Au început concediile, ceea ce face ca plajele despre care v-am povestit data trecută să fie de nevizitat. Cel puțin de noi. Pornim în aventuri mai îndepărtate, ne petrecem duminicile în locuri de puțini știute, și revenim în orașul toropit doar la orele serii.

Nordul Eviei, calculat de la Xalkida în sus, e verde. E partea mea preferată de insulă, locul unde ne-am petrecut concediile în ultimii ani. Bucata de insula unde-mi trimit prietenii. E de vis. Din nord, nord, de la Agios Giorgos (cam trei ore de mers cu mașina din Xalkida, sau un ceas cu ferry-ul dacă treci de la Ahladi sau Glyfa) pe la Aidipsos – un fel de Băile Felix de la noi, ocolești toată curbura insulei, pe partea de nord, înspre Pefki. E o zonă de vis, cu dealuri înverzite, piscuri ce parcă ating cerul și o mare albastră, albastră. Noi am locuit undeva lângă Pefki, la o pensiune tare simpatică și făceam zi de zi excursii la plaje una mai frumoasă ca alta. De te pornești din România, drumul e destul de lung – de la București până la Glyfa (în estul Lamiei) în jur de 900 de kilometri.

Și pe stânga și pe dreapta ai plaje una și una și să traversezi nordul Eviei de la est la vest nu e mare lucru. În jur de o oră, o oră jumătate. Dimineața poți face baie la una din plajele din golful Eviei și după amiaza în Marea Egee.

Destul cu vorba, haideți să vă dau exemple. Asta-i făcută la Pefki. În urmă cu vreo 2 ani, una dintre cele mai simpatice vacanțe în 3.

IMG_5431

Aidipsos (Edipsos) e cum ziceam un fel de Băile Felix sau Govora de la noi. Hoteluri cu spa, pensionari la fiecare colț dar per total un loc simpatic de vizitat. Am gasit o cantină – împinge tava cu cea mai bună mâncare pe care mi-a fost dat s-o gust într-o vacanță!

IMG_5465

Asta-i o plajă descoperită la întâmplare. Pe lângă Pefki.

IMG_5554

Și aici am ajuns tot din întâmplare. E undeva între Agios Giorgios și Aidipso, o plajă cu beach bar și muzică faină. Cel puțin peste asta am dat în urmă cu doi ani.

IMG_5485

De te ții de drum pe partea de est, la Marea Egee, după Vasilika – un vis! ajungi la Agia Anna și Pili. Agia Anna e o plajă lungă de aproape 9 km, preferata păriniților mei când ajung pe aici. Noi însă avem un loc secret, o plajă ascunsă privirilor. Nu vă pot spune unde-i, nu că n-as vrea, dar nici eu nu știu sigur cum s-ajung acolo. Ca asta sunt multe și toate greu accesibile ceea ce le face și mai dorite. Puteți să spuneți că-i moft, că vă cred și sunt de acord cu voi.

Plaja de la Pili e perfectă pentru familiile cu copii. Apa curată, nisip, șezlonguri și cafea. E numai bună mai ales până la mijlocul lui iulie (adică înainte de concedii)

IMG_2327

Asta-i plaja secretă de care vă ziceam. E mică, mică și perfectă. Ionuț nu e de acord cu titul de perfectă. Una perfectă ar fi cu nisip, asta e doar ok.

IMG_5992

Pe partea de vest, mie una mi-e cunoscut doar Limni, un sătuc simpatic cu plaje multe și una mai frumoasă ca alta.

IMG_7653

Data viitoare vă povestesc despre plajele din Evia centrală cu tot cu cele două preferate!

2

Evia (partea I)

Îmi propun de ani buni, cam de pe la începutul blogului, să scriu și eu despre insula asta pe care locuiesc. Că-i frumoasă și cu de toate și așa de puțin menționată prin ghidurile turistice. E drept, nu-i foarte aproape de graniță și până să ajungi aici îți pot fura ochii și alte zone dar dacă reziști tentației, chiar merită să o cunoști. Nu știu de-s în stare să scriu un text cu iz turistic și apetisant, dar știu că de fiecare dată când ajung la câte o plajă fantastică din jur, sufletul mi-e rupt în două: să țin minunile ăstea pentru mine sau să spun și altora?

Evia e a doua insulă ca mărime după Creta. Capitala e Xalkida (Chalkis, Chalkida, Χαλκίδα) și-i legată de continent cu două poduri. De la Thessaloniki până aici sunt vreo 500 km. De aici până-n Atena faci cam un ceas, dar drumu-i bun și-ntins. O zi lungă ți-e de ajuns ca să tai insula de la nord la sud. De la vest la est nu-i nevoie de mai mult de o ora, o oră jumătate de te oprești la pozat pe traseu (că ai ce!) Orașul, capitală de județ, nu-i special, sau m-am obișnuit eu cu el. E pe malul mării, are munți în jur, străduțe înguste și trafic teribil la aproape orice oră. Nu-i prea verde dar compensează cu albastru. Pentru o zi, două, trei e delicios – are și câteva plaje în apropiere care nu-s de lepădat și o groază de locuri faine cu mâncare bună.

Bild 652

Bild 642

Una dintre plajele noastre preferate e cea de la Alikes (Drosia). La 10-15 minute de mers cu mașina, e hot spot-ul orașului mai ales de la mijlocul lui iunie până în septembrie. De vrei să te bucuri de liniște trebuie să mergi dimineața devreme și să te retragi încet când plaja începe să se umple. În luna mai poți sta o zi întreaga pe șezlonguri și nu vezi mai mult de 10 oameni pe toată plaja.

IMG_6043

Ne place mult și la plaja hotelului Pelagos (Agios Minas) la 10 minute (cu mașina) de casă. Mică și curată e goală dimineața și poate nițel aglomerată după amiaza. E una dintre preferatele lui Ionuț – pentru că nisip și stânci. Cafeaua e mai ieftină decât la Alikes și nici nu bâzâie în urechi muzica tare. De te saturi de nisip, la 40 de scări în sus te poți lăfăi la piscină.

IMG_6182

Uneori o tăiem și spre Malakonda, la plaja de acolo, cam 20 de minute până-n jumătate de oră cu mașina. O prefer după amiaza când plajele despre care spuneam mai sus sunt aglomerate.

IMG_0496

Numărul 1 pentru mine însă sunt plajele de la Lukisia. Cu bolovani și pietre – nici urmă de nisip (nu v-am spus că nu-mi place nisipul, așa-i?) și apă curată și rece. Nu se strânge multă lume (din motivele enumerate mai sus) și eu una aș merge acolo în fiecare după amiază.

IMG_6724

Sunt câteva plaje și în oraș – la propriu ÎN oraș. În primele luni petrecute aici am fost așa de entuziasmată de ele și număram zilele până la vară. Să cobor din bloc în costum de baie și să ajung la plajă în câteva minute. Între timp mi-a pierit entuziasmul și strâmb din nas. Așa-i când dă omul de bine.

IMG_3693

IMG_4120Mai sunt și altele dar mult, mult prea aglomerate pentru gustul meu așa că nu le menționez. Dacă se întâmplă să ajungeți totuși prin Xalkida, zic eu, veți fi mulțumiți cu cele prezentate mai sus.

De vi se face sete și foame – Paralia (zona centrală din oraș exact pe malul mării) e plină de restaurante și baruri draguțe. Și de o parte și de alta a podului. Și era să uit! Podul cel vechi e faimos – apa mării își schimbă cursul tot la șase ore. Cică-s ape nebune. Care-i influențează pe locuitorii orașului. După opt ani de trai aici tind să cred că o parte de adevăr există în toată legenda. Da-i drept, sunt eu mai cârcotașă de fel.

100_2813

Urmează să mă adun și să vă spun povești despre o zonă faină și verde. Nordul Eviei la care puteți ajunge și fără să treceți prin Xalkida (și economisiți cel puțin două ore de drum).

0

Zile-n trei

Între proiectul Mame de Poveste care a luat un avânt nebun (și cum ar zice ăștia de p-aici, să nu-i fie de deochi!) și alte planuri și povești în lucru, m-am trezit că mi-e dor de o ieșire cu băieții. O zi sau de ce nu, chiar două, în care să fim împreună și să stăm cu burta la soare. La propriu. Crețul nu-i prea greu de convins mai nou și mai ales de pun eu la punct detalii (gen unde, când si cum). Ionuț s-ar fi culcat în mașină doar la gândul că plecăm undeva – așa-i de mare dorul lui de ducă! Pentru că se știe, la așa mama, așa fiu!

De îndată ce am aflat că lunea-i liberă, m-am pus pe organizat. Tare mi-aș fi încercat eu norocul și cu o tură de cort și camping dar am zis că-i mai sigur să stau pe teren cunoscut cu omul care nu-i așa apropiat de natură. Am pornit sâmbătă, la o plajă undeva la vreo 80 de kilometri de noi. E locul meu preferat din Evia – prima plajă care mi-a scos un WOW din tot sufletul.

Am ajuns după amiaza, perfect pentru încă două ceasuri de soare și valuri.

IMG_6589

Duminică petrecută cu o carte bună și băieții prinși în construcții de castele de nisip.

IMG_6607

IMG_6632

IMG_6622

photo-1

Povești la ceas de seară pe plajă. Doar focul ne-a lipsit dar Ionuț a promis că data viitoare îl convinge el pe ta-su să luăm și cortul cu noi.

Luni dimineața iar soare mult și leneveală pe plajă. Noi ne-am încărcat cu bine și zâmbete. Ceea ce vă doresc și vouă!

IMG_6641

P.S. Pentru cei care plănuiesc vacanță-n Grecia și drumul nu le e prea lung până-n Evia, pregătesc un set de povești despre locuri faine, faine tare de aici…