Unde-i inima?

M-am trezit ieri, la ceas de centenar, cu dor de ducă. Nu prea-mi plac festivitățile de nici un fel, toate trebuie-urile care se încolăcesc la picioarele noastre și care pe mine una simt cum mă sugrumă. Nu-s nici mândră, nici energie pentru lamulțani și inimioare tricolore n-am avut (nici ieri și niciodată). Cred că te... Citește în continuare →

Reclame

#VremPiste pentru biciclete

Pe vremea când îmi făceam veacul și lăsam să treacă zilele tihnit, în orășelul din Grecia care n-avea nici trotuare, de piste de biciclete nici nu putea fi vorba, visam să fiu aici. După 2010 când noi doi ne-am făcut trei și veneam la Timișoara de câteva ori pe an, trăiam cu impresia că iarba... Citește în continuare →

Referendum 2018: duminică

Duminica am început-o devreme. Prea devreme. M-am urnit cu greu dintre așternuturi iar gândul că profețiile "duminica o să vină lume multă, după biserică sigur vin!" s-ar putea să se îndeplinească m-au făcut să n-am pic de chef de ziua ce stătea să înceapă. La secția deschisă la 7 fix a intrat prima persoană la... Citește în continuare →

Referendum 2018: încălzirea

Am stat și-am cugetat, de-i musai să scriu mai mult decât am făcut-o deja, despre weekend-ul care a trecut (și de pe urmă căruia eu încă nu mi-am revenit complet). Două zile și-ncă un pic am petrecut afară din bula mea și încă nu știu de-i de râs ori plâns (știu, treba asta cu bulele... Citește în continuare →

#stauacasa

Am luat o lungă, prea lungă pauză de la scris pentru că am fost prinsă cu altele și pe cuvânt de om serios că mi-aș fi dorit din tot sufletul să reiau bunul obicei al blogului cu un text vesel. Cu o întâmplare cu Ionuț în rol principal sau măcar cu crețul care a mai... Citește în continuare →

Cât de multe sunt prea multe?

După trei săptămâni de soare și mare, am revenit  cu poftă de organizat casa. Aveam niște gânduri și planuri din ăstea și înainte de plecare - dar energia nu se mai vedea pe nicăieri așa că am abandonat orice idee. Nu-i nimic, am avut destul timp pentru Pinterest și articole despre minimalism și declutter-ing cât... Citește în continuare →

Dezmeticire

Sau cum încă nu știu pe ce lume mă aflu. 20 de grade la Timișoara, după 3 săptămâni și 2 zile de vacanță la peste 30 de grade. Drumuri cu peripeții. Gânduri venite unele peste altele, decizii luate după nopți de discuții, soare, prea mult soare, vânt puternic, prieteni vechi și dragi, mâncare delicioasă, sezația... Citește în continuare →

Motive de bine

Mi-am propus să fac regulat o listă cu motivele care-mi trezesc recunoștința. Care-s motorul stării de bine. Astăzi totul a pornit de la o salată. Care mi-a făcut ziua mai bună. Pentru că  îmi erau pline gândurile de nori negri și supărări și întrebări - ce naiba caut eu aici? Încotro ne îndreptăm? Unde mergem?... Citește în continuare →

Umbrela

La Viena într-o zi de luni, 20 august 2007, a plouat. Eram pe bulevard cu băiatul cu părul creț în cea de-a doua zi din restul zilelor noastre. Ne plimbam, așa cum o fac toți îndrăgostiții, cu zâmbete întinse pe toată fața, cu mâini nerăbdătoare să se țină, cu ochi care se căutau. Viena e... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: