Cartea bate filmul? (2)

Întotdeauna. Am mai povestit eu despre asta și cu alte ocazii, dar văd că-i musai să repetăm experiența ca să ne punem în ramă convingerea. Ieri ne-am trezit, spontan, că vrem să mergem la cinema. La Timișoara dacă vrei să mergi la film n-ai prea multe opțiuni - Mall-ul vechi care-i mai aproape dar mai... Citește în continuare →

Reclame

Pită sau volan

Vine la mine-n viteză cu o felicitare făcută de el. O deschid și mă umflă râsul. - Aha, o rulotă... - Visez la o rulotă! Nu-mi doresc altceva decât să avem o rulotă și să călătorim în toată lumea. Noi trei, mereu pe drum! - Wow, asta da dorință. Și eu visez la așa ceva...... Citește în continuare →

2018

Cred că-i prima dată în mulți ani când nu prea-mi arde de tras concluzii. Anul ăsta care-i pe terminate a fost cu câte puțin din toate. Zile bune și foarte bune, altele de ascuns sub preș și de dat uitării. Am muncit mult, am făcut exact ce-mi place, m-am bucurat de vacanță, de zile libere,... Citește în continuare →

Brum, brum

Ieri a fost ultima zi de școală pentru Ionuț, penultima de lucru pentru mine. El s-a trezit vesel, eu aș mai fi dormit măcar până vineri. Ne echipăm rapid și ieșim în viteză din casă. Mă minunez pentru a nu știu câta oară când văd cozi de mașini care stau în așteptarela instersecții, în drumul... Citește în continuare →

De sâmbătă

Am așteptat sâmbăta asta cu un dor nebun. Mi-am făcut planul de joi, tiptil și fără să dau de veste nimănui - mi-am conturat o vineri seara ca un peron de așteptare pentru ziua de azi. Să ieșim în oraș, să vedem oameni dragi, să-l duc pe Ion la bunică-sa și să stăm cu ochii... Citește în continuare →

Sunt o mamă adevărată

Prima săptămână-i gata. Am ajuns acasă - Ionuț a sărit pe mine, multe-s de văzut și de povestit - și eu i-am propus o plimbare în parc. De mână și însoțită de voce cu chef de istorisit, chițăiala căreia i-am dus dorul. Și-mi spune și despre școală și despre doamna învățătoare care nu țipă mami... Citește în continuare →

În așteptare (cu speranța-n suflet)

Săptămâna trecută am primit hârtie cu înștiințare de la grădiniță că în următoarele trei luni se organizează cursuri de înot. Copiii sunt duși cu microbuzul la piscină, aduși înapoi după o oră. Să le pregătim halat, costum de baie, cască și sandale. În primă fază, știind cu ce Gică contra am de-a face la mine-n... Citește în continuare →

Moartea vine când e gata lucru’…

Am impresia că lui Ionuț îi vin și-i revin unele întrebări cu regularitate. Și cu siguranță în momentele cele mai (ne)potrivite - de obicei când mă-sa-i moartă de oboseală. Până azi credeam că a uitat de subiectul morții. A trecut ceva vreme de la ultima conversație și, e drept, eu una tot în ceață-s cu... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: