Încercări

Las în urmă două săptămâni de groază. Cu niște ferestre de lumină, că doar n-or fi toate negre în același timp, dar tot de groază și urâte au fost zilele ce-mi stau în spate. La job, am dat-o de gard rău de tot cu un proiect care, teoretic, nu ar fi putut da greș. Ei... Continuă să citești →

Reclame

Minciuni nevinovate

Am avut un eveniment weekend-ul ăsta, ieșire-n lume cu pantofi cu toc și rochie și păr lăsat să fluture. Ne-am nimerit la aceași masă mai mulți cunoscuți și printre altele am ajuns și la discuții despre ai noștri copii. - Noi ne-am spus fetelor că suntem la un simpozion! povestește cineva. Așa le zicem de... Continuă să citești →

Puterea obișnuinței

Pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că alea mai ușoare zile din viața cu Ionuț au fost cele de dinainte de începerea grădiniței. N-aveam nici o grijă-n lume - el oricum n-are nici acum, nu mă chinuiau gânduri și eram pașnică mai mereu. Ei bine, de când e-n colectivitate și prin urmare în... Continuă să citești →

Sistemu’ sistemului

Am avut câteva zile în care m-am ciocnit de tot felul de întâmplări care au întărit convingerile mele privind sistemul de învățământ din Grecia. Sunt aici din 2008 și am avut timp suficient, zic eu, să-mi formez o părere. Din păcate-i una proastă. Chiar foarte proastă. E drept, nu am foarte multe opțiuni când vine... Continuă să citești →

TREBUIE să…

M-am săturat până peste poate de domnia lui "TREBUIE". Copilul trebuie să asculte, să mănânce ce-i spunem noi și când îi spunem noi, să se poarte frumos, să se supună, să se îmbrace cum îi spunem, să nu aibă prea multe păreri, să stea cuminte, să stea frumos. Copilul trebuie. Revoltată până sus, sus de... Continuă să citești →

Limbi străine și un sfat

Am mai povestit și cu alte ocazii despre cum văd eu lucrurile, dar subiectul e în continuare actual și provocator. Mă oftic și mă revolt, îmi tot șoptesc eu cum că nu are rost, că sunt responsabilă pentru ce simt și nimeni, nimeni nu mă poate scoate din pepeni decât dacă le permit eu și... Continuă să citești →

Acești microbi de peste tot

Am dat peste articolul ăsta de cu bună dimineață și râd, râd și nu-mi vine să mă opresc. Un râs de ușurare - cum că nu doar mie mi se întâmplă minuni din astea, nu sunt singură și ce bine e. O pățanie asemănătoare îmi stă de multă vreme-n minte și m-am tot codit de... Continuă să citești →

Ce vezi sau ce-ti zic?

De când am copil, m-am schimbat mult. Ne-am schimbat. Am trecut de la obiceiuri care nu ne faceau bine la altele mai "sănătoase" și încercăm pe cât posibil să-l creștem pe ăsta micu' în spiritul ăsta nou. Crețul meu cel drag a avut veșnic probleme cu greutatea, încă se luptă cu obiceiuri proaste care s-au... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: