Unde-i inima?

M-am trezit ieri, la ceas de centenar, cu dor de ducă. Nu prea-mi plac festivitățile de nici un fel, toate trebuie-urile care se încolăcesc la picioarele noastre și care pe mine una simt cum mă sugrumă. Nu-s nici mândră, nici energie pentru lamulțani și inimioare tricolore n-am avut (nici ieri și niciodată). Cred că te... Citește în continuare →

Reclame

#stauacasa

Am luat o lungă, prea lungă pauză de la scris pentru că am fost prinsă cu altele și pe cuvânt de om serios că mi-aș fi dorit din tot sufletul să reiau bunul obicei al blogului cu un text vesel. Cu o întâmplare cu Ionuț în rol principal sau măcar cu crețul care a mai... Citește în continuare →

Vine Oana Moraru la Timișoara…

... și eu o aștept ca și când. O urmăresc de multă vreme. Îmi merg la suflet toate vorbele ei, le citesc cu poftă și-mi doresc, doamne, cum îmi doresc, să fie mulți, tot mai mulți cei care o ascultă și-i urmează sfaturile. Un lucru ce-mi place tare în România, un lucru pe care-l apreciez... Citește în continuare →

Picătura chinezească

Am uneori - în ultima vreme parcă tot mai des, momente în care mă las cuprinsă de deznădejde. Parcă aș fi într-un tub prin care cobor și n-am de ce mă ține și merg în viteză, în vârtej, în jos și-s speriată ca naiba. Am și zile în care parcă toate-s frumoase. Borcanul meu cu... Citește în continuare →

Cum a trecut mezociclonul peste noi

Duminica furtunoasă ne-a prins în formulă extinsă. Treziți târziu după cheful de la nunta de sâmbătă seara am decis că sarmalele mâncate în familie sunt mai faine decât cele mâncate acasa așa că ne-am făcut program ad hoc la miri. Ion, varu-su și bunicii ne-au luat-o înainte, noi am mers mai cu ritm de părinți... Citește în continuare →

Jurnal de vacanță (9)

Gata. E gata și vacanța. De două zile am dat mirosul de mare pe ăla al teilor (mă rog, în Timișoara multe-s altele care miros și nu neaparat plăcut) dar  mă simt mai bine ca niciodată. Am intrat duminică seara-n casă și mi-erau așa de dragi toate de le-aș fi îmbrățișat pe rând și una... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: