Jurnal de vacanță (1)

Ultima dată când am venit în vacanță în Grecia eram cu zece ani mai tânără. Am venit, l-am cunoscut și m-am mutat aici. Anul trecut am revenit în țară, una plecată, trei întorși și acum ne bucurăm (vorba vine) de Grecia din perspectiva de turiști. Sună ciudat, se simte ciudat, e ciudat. Și al naibii... Continuă să citești →

Reclame

Frigul lor nu-i ca al nostru

Aici iarna sigur nu-i ca vara. Mai rar mi-a fost să dat așa mulți oameni speriați de frig și vreme rea - care între noi fie vorba ține maxim două luni și nici în ălea două, nu în fiecare zi. De săptămâna trecută se anunțau dezastre, frig și vânt și ninsori și vai de capul... Continuă să citești →

Planuri de vacanța (altora)

Sunt de opt ani în Grecia și parcă pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că au dreptate localnicii când spun că aici s-a inventat statul la discuții. Oamenii ăștia au un talent când vine vorba de a despica firu-n zece și de a dezbate orice chestiune timp îndelungat de parcă nu-i mână nici... Continuă să citești →

Skopelos (mic jurnal de vacanță)

Greu, greu de tot să-mi revin după o vacanță lungă (ce între noi fie vorba încă nu e gata). Am petrecut o săptămână frumoasă, frumoasă pe o insulă nu departe de cea pe care locuim. Așa de bine a fost de am început să fac planuri pentru bătrânețe. O casă pe malul apei și-n spate... Continuă să citești →

Evia (2)

E vară cu adevărat și-n Grecia. Anul ăsta am avut parte de vreme capricioasă, am făcut prima vizită la plaja de-abia la mijlocul lui mai și-n iunie am avut parte de temperaturi sub 25 de grade și ploaie. Ceea ce o fi normal pentru restul Europei, dar cu siguranță-i o ciudățenie aici. Dar acum e... Continuă să citești →

Evia (partea I)

Îmi propun de ani buni, cam de pe la începutul blogului, să scriu și eu despre insula asta pe care locuiesc. Că-i frumoasă și cu de toate și așa de puțin menționată prin ghidurile turistice. E drept, nu-i foarte aproape de graniță și până să ajungi aici îți pot fura ochii și alte zone dar... Continuă să citești →

Casă de nebuni (da-mi place)

De luni am casa plină. Sor-mea cu ai ei băieți. Vacanța pentru toți, inclusiv pentru Ion care a scăpat de serbarea de la grădiniță cu ocazia vizitei. Mare bucurie mare. Casa-i întoarsă, lego-uri și nisip. Picioare goale și nici un colț necercetat. În primă fază am stat după ei, să strâng și să pun tot... Continuă să citești →

Zile-n trei

Între proiectul Mame de Poveste care a luat un avânt nebun (și cum ar zice ăștia de p-aici, să nu-i fie de deochi!) și alte planuri și povești în lucru, m-am trezit că mi-e dor de o ieșire cu băieții. O zi sau de ce nu, chiar două, în care să fim împreună și să... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: