4

Dialog

Trei zile în care ne-am văzut pe fugă. L-am prins într-o seară la povești. Îmi place mult când se tolănește cu capul la mine pe picioare și ne întindem amânoi pe cea mai faină canapea din lume. Îl simt că vrea să afle, să întrebe, să ne legăm ca după o pauză lungă.

– Știi, eu nu o să mă mut niciodată de lângă voi.

Mie-mi stă inima-n loc.

– Niciodată e un cuvânt cam … gras.  Nu prea încape în viața noastră. (ăsta-i primul gând ce-mi vine în minte)

El râde, râd și eu.

– Serios vorbesc. O să locuim mereu împreună, tu cu tata și cu mine. Și cu fratele meu.

– Doamne, care frate?!

– Stai liniștită. E imaginar. Fratele meu imaginar. Sigur o să-ți placă mult de el pentru că e imaginar. Tu nu-l vezi. Nimeni nu-l vede. Doar eu.

Mă liniștesc instant și mă pufnește râsul.

– Păi chestia asta cu locuitul împreună nu prea cred că se poate. Adică nu știu dacă există vreo fată în lumea asta care să vrea să stea cu mine-n casă. Și nici eu nu cred că vreau.

Stă pe gânduri.

– Caut până găsesc. Auzi, eu unde eram când nu eram?

– Am mai discutat despre asta…

– Da. dar vreau să știu dacă vă plăcea să fiți numai voi când eu eram altundeva.

– Păi sinceră să fiu, era interesant. Adică aveam mai mult timp liber. Dar și acum e fain. Și pentru că era deja plictisitor să fim numai noi doi am zis, ok, hai să facem și un copilaș. Să vedem cum e. Și atunci ai apărut tu!

– Să o crezi tu că am venit când ați vrut voi! Eu am venit când am vrut eu! Știi, când stăteam eu în cer, pentru că eram de fapt un spirit și mă gândeam să aleg o mămică la care aș vrea să merg și eu știam că vreau să vin la tine… Dar tu nu știai și ți-am făcut surpriză!

Piele de găină. Dar chiar așa a fost.

 

 

 

3

Dinozaur caută suflet

Statu’ acasă multe zile-n șir ne-a amețit complet. După ore-ntregi de decupat, desenat, construit, concursuri de mașini, făcut prăjituri, desene animate, o sută de cărți citite, azi am stat amândoi „degeaba” (descrierea lui Ionuț) și am povestit.
– Mami, ce se întâmplă când murim?
(ca o paranteză aici, Ionuț a început să aducă în discuții subiectul ăsta, cu moartea, în urmă cu vreun an. A luat o pauză și acum l-a reluat. Cel puțin o dată pe zi auzim întrebări legate de moarte și morți și când se întâmplă, cum, exact ce se petrece???)
– Pleacă sufletul din trup și gata. Murim.
– Și trupul ce face fără suflet?
– Nu face nimic, se topește încet-încet până nu mai rămâne nimic din el.
– Și sufletul? Ce face fără trup?
– Plutește. Sufletul e energie, rămâne energie dar în altă formă.
– În ce formă?
Simt că mă pierd în detalii, una la mână pentru că nici eu nu știu exact ce se întâmplă și doi, pentru că oricum explicațiile cu care am crescut noi mi se par stupide. Și nu, nu cred în ele.
Îl văd și mai dezorientat și, evident, nu se lasă.
– Și totuși, ce se întâmplă cu sufletul.
– Păi unii oameni cred că sufletul pleacă-n cer. La Dumnezeu. Alții, că iese din trupul care moare și se mai plimbă puțin după care se reîncarnează, adică se naște într-un alt trup. Alți oameni cred că nu se întâmplă nimic, moare trupul, spiritul se transformă în altceva. Habar nu am nici eu. O să aflăm când vine timpul.
– Când vine timpul?
– Atunci când murim.
– Și când murim?
– Nu știu. Mai încolo. Când suntem bătrâni.
Pare mulțumit de răspuns. Dar nu, e doar o iluzie.
– Eu când mor nu vreau să merg în cer. Merg în cer doar cu avionul. Dar dacă spiritul meu merge in alt trup, după ce am murit, pot să fiu tot eu?
– Nu.
– Mami, dar dacă găsim un spirit, putem să-l punem într-un dinozaur?
– ?!@?$#Ș43??
– Că eu tare îmi doresc un dinozaur. Dar nu vreau doar cu oase, vreau să aibă și suflet. Și să se miște singur, fără baterii. Se poate, mami?
– Nu se poate. Ce suflet să găsim? Unde să-l găsim??
– Mami, poate moare cineva și îl vedem când moare și noi stăm acolo cu dinozaurul din oase și așteptăm să primească sufletul care iese. Dar nu îl tăiem noi, nu-i așa?
– Ce să tăiem noi???
– Omul mort! Iese sufletul singur, mami, așa-i?
Simt cum mă ia cu dureri de cap, nu alta. Parcă am deschis o cutie a Pandorei și habar nu am ce să fac cu atâtea daruri. Habar nu am cum să-i explic mai pe înțeles ceva ce nici eu nu pricep exact. Mă gândesc poate or fi ceva oameni mai deștepți care au explicat chestiile ăstea pe înțelesul celor mici (și nu numai). În vreo carte. Idei?