1 iunie

Nu știu voi, dar eu când îmi amintesc de Ziua Copilului de pe vremea... mea simt miros de vată de băț. Îmi sar în minte imagini din Parcul Copiilor din Timișoara, ăla de pe vremuri când încă mai exista un trenuleț pe șine și tunel ce te băga în sperieți. Parcă văd, așa ca prin... Continuă să citești →

Reclame

De ai soacră ca a mea, nu o da la nimenea…

Despre soacră-mea, grecoaică-n toată regula și mamă a doi băieți pe deasupra, am mai povestit. Nu, în continuare, n-am de ce mă plânge - poate doar așa, din când în când, de cârcotașă ce sunt, mai scot câte un oftat lung asortat cu ochii aruncați peste cap. Pentru că-l lasă pe Ion să mănânce prea... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: