Câte-n lună și-n stele (p)

Și nici n-am ajuns bine după Ion, că mi-a și sărit pe bicicletă și a reluat povestea întreruptă dimineață. Cu stele și planete și big bang și cât de mare e universul și dacă am avut timp azi să caut informații despre calătoria în timp. Și dacă mai știu care-s planetele gazoase, care-s ălea solide.... Citește în continuare →

Reclame

Prima zi de școală (faină)

Eu nu am multe amintiri legate de primele mele zile de școală din clasele primare. Îmi vin în cap doar frânturi într-o ceață gri, era al naibii de gri totul în anii '80. Aveam un ghiozdan roșu cu bec de semnalizare, oare de unde au făcut ai mei rost de el? și o uniformă tare.... Citește în continuare →

Cât de multe sunt prea multe?

După trei săptămâni de soare și mare, am revenit  cu poftă de organizat casa. Aveam niște gânduri și planuri din ăstea și înainte de plecare - dar energia nu se mai vedea pe nicăieri așa că am abandonat orice idee. Nu-i nimic, am avut destul timp pentru Pinterest și articole despre minimalism și declutter-ing cât... Citește în continuare →

Dezmeticire

Sau cum încă nu știu pe ce lume mă aflu. 20 de grade la Timișoara, după 3 săptămâni și 2 zile de vacanță la peste 30 de grade. Drumuri cu peripeții. Gânduri venite unele peste altele, decizii luate după nopți de discuții, soare, prea mult soare, vânt puternic, prieteni vechi și dragi, mâncare delicioasă, sezația... Citește în continuare →

Despre boala lui „merge și așa”

... și nervii provocați de "măcar s-a făcut ceva". Măcar-ul ăla care-mi scoate peri albi. Sau veșnica teamă și pusul sub semnul întrebării: dacă lucrurile funcționează și așa, de ce să le schimbăm? Fie că e vorba de instalații improvizate, prize lipte cu bandă adezivă sau cabluri care atârnă de pe te miri unde. Dacă... Citește în continuare →

Frânturi de weekend

După aproape 10 ani în care pentru noi weekend era de fapt doar ziua de duminică, am ajuns în sfârșit să ne bucurăm din plin de sâmbătă și duminică, împreună. Și asta în fiecare săptămână. Când locuiam în Grecia, K avea program sâmbăta - pe care o începea cu noaptea-n cap și ajungea dupa 5... Citește în continuare →

Despre o seară de vineri

Am încă ochii cârpiți de somn, mă întind după cafea, îmi spun din nou cât de mult iubesc sâmbetele în care nu stă nimic în program. A fost o săptămână nebună în care am încercat să-mi găsesc linștea și echilibrul - chestie care pare tot mai greu de făcut. Am muncit la liste de bine,... Citește în continuare →

Motive de bine

Mi-am propus să fac regulat o listă cu motivele care-mi trezesc recunoștința. Care-s motorul stării de bine. Astăzi totul a pornit de la o salată. Care mi-a făcut ziua mai bună. Pentru că  îmi erau pline gândurile de nori negri și supărări și întrebări - ce naiba caut eu aici? Încotro ne îndreptăm? Unde mergem?... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: