1

Cărțile mele

Și iar au trecut zile multe, prea multe în care mi-am găsit tot altele de umplut timpul și nu am mai dat pe aici. Între timp am sărbătorit pentru a doua oară cei 27 de ani de viață – nu-s doar o dată, vă garantez!, am trăit teatru și performance, am pus țara la cale, m-am felicitat pentru o groază de idei bune pe care le-am pus în practică, am stat nedormită câteva nopți bune din cauza altor idei, nu la fel de strălucite. E mama lui K. la noi de vineri seara și asta înseamnă că nu mai am grija prânzului și a cinei și nici a multor alte chestii (bine-i când nu-ți lipsește soacra grecoaică din casă!) Am timp de citit și mai ales am timp să vă spun ce am mai citit eu – mai ales că de când sunt în cel mai fantastic grup (secret) de cititoare feroce nu adorm în nici o seară fără un ceas de lectură!

img_9265

Sunt cu ea în mână de luni (și în paralel, pe Kindle, am terminat una ușoară, de ținut mintea departe de prostii, scrisă de Liane Moriarty, The Last Annivesary). Un bărbat pe nume Ove e una din cărțile ălea pe care eu nu le-aș lăsa din mână dar în același timp îmi prelungesc agonia lungind cititul. Am început azi încă una, tot pe Kindle (Pachinko de Min Jin Lee) tomai din acest motiv: să mă așez seara în pat și să mă bucur de povestea asta care-mi merge la suflet. I really love Ove. N-ai cum să nu.

img_9262

Pe ăstea două le-am terminat de curând. Despre Elif Shafak v-am tot povestit, o citesc cu mare drag și tare am așteptat apariția asta. M-a cam dezamăgit, recunosc. Așa că am decis să mă opresc cam pe la jumătate și o voi relua când mi-a veni cheful. Leila Slimani și Cântec lin e absolut wow. Oh, ce am mai simțit unele trăiri ale mamei din poveste. Dacă sunteți însă mamă doar de puțin timp, vă recomand să stați departe de ea pentru o vreme.

Ce nu se vede-n poză sunt încă trei cărți – The Story Hour – A novel de Thrity Umrigar (m-a ținut în suspans dar finalul m-a dezamăgit rău de tot!) A House Without Windows de Nadia Hashimi (must read dacă sunteți fani ai lui Khaled Hosseini) și Douăzeci de ani în Siberia (Anița Nandriș Cudla) – cu pielea de găină am terminat-o într-o noapte. Motiv bun să înjur cu scuză tot ce înseamnă comunism și urmașii lor.

img_9261

Acum am pe noptieră trei doamne, toate trei una și una. O să le încep în liniște și promit să mă bucur de fiecare în parte.

Voi ce ați mai citit?

Anunțuri
2

Cărți pentru Ionuț (2016)

Ca de fiecare dată ne întoarcem din vacanța din România cu bagaje pline. Cărți, ceaiuri și tot felul de altele care să-mi aline dorul până data viitoare. M-am bucurat așa de tare să descopăr titluri noi și cărți pentru copii, una mai frumoasă ca alta. Să le luăm la răsfoit și la ales și la citit. Ăstea-s doar o parte, mai ajung câteva zilele care urmează (cărțile mele, încă una pentru Ionuț) și deja am pregătită o listă lungă de cărți pe care le vrem.

Visul licuriciului e o poveste foarte simpatică – ne-a ținut companie în primele seri la Timișoara. Am pornit de la ea o întreagă discuție despre vise și visuri și planuri și dorințe. V-o recomandăm cu drag!

Cartea asta ne place la nebunie! Zgâmboi e un motan pe care eu una l-aș lua acasă – de Ionuț nici nu mai zic. Editura Arthur e deja în topul editurilor preferate pentru copii, alături de Cartea Copiilor (despre care v-am mai spus și altă dată)

Cred că asta e o poveste ce nu are nevoie de nici o prezentare. Am primit-o după Crăciun, ce-i drept, dar nu contează. Mesajul e mereu actual și traducerea e impecabilă! Am citit-o și recitit-o și probabil că o vom ține așa tot restul anului 🙂

De departe, cartea preferată a lui Ionuț. Cică-l inspiră la desen. Ilustrațiile sunt minunate, textul demn de citit și recitit. O editură despre care n-am mai auzit până acum (Pandora, Grupul editorial Trei) dar care m-a surpins foarte plăcut.

Altă poveste frumoasă, chiar dacă despre o fetiță de data asta. V-am mai spus eu, nu ne pasă de împărțiri forțate – ce-i bun pentru fete, e cu siguranță bun și pentru băieți și invers. O poveste de la care au pornit alte povești și gânduri și cuvinte și imaginație. M I N U N A T Ă!

Ei bine, despre Poftă de povești aș putea să scriu o carte. Pentru că mi-e aproape de suflet subiectul (Povestirile pentru micuții pofticioși tot prin zona asta se învârt) și pentru că Ionuț o adoră! Cartea asta vine însoțită de un cd – poveștile pot fi ascultate!!! și adevărul e că varianta asta mi-a salvat gâtul de la multe încurcături!

Și ultima, dar nu cea din urmă, nu e o carte ci o revistă. Primul număr al revistei Fabulafia, cu povești simpatice pe care le-am citit pe nerăsuflate! Acum așteptăm să ajungă la noi și numărul doi…

Ăstea-s noutățile noastre – o parte dintre ele. Despre cărțile mele, vă povestesc de îndată ce ajung 🙂

An Nou cu multe cărți bune să avem!