Dezmeticire

Sau cum încă nu știu pe ce lume mă aflu. 20 de grade la Timișoara, după 3 săptămâni și 2 zile de vacanță la peste 30 de grade. Drumuri cu peripeții. Gânduri venite unele peste altele, decizii luate după nopți de discuții, soare, prea mult soare, vânt puternic, prieteni vechi și dragi, mâncare delicioasă, sezația... Citește în continuare →

Reclame

(aproape) 2 zile

Am avut parte de (aproape) două zile fără internet și fără semnal la telefon. Concluzia? Mai vreau. Nu-mi amintesc ultima dată când am fost așa de liniștită. Fără să-mi vină să verfic newsfeed-ul să văd ce mi-a scăpat, ce a trecut pe lângă mine. Fără să dau câte un "refresh" adresei de e-mail. Sau contului... Citește în continuare →

Câte veri am avut, câte mai avem?

Am dat azi peste articolul ăsta pe blogul Cristinei, după ce ieri mi-au ieșit în cale albume cu poze din anii trecuți. Anii ăia în care am fost într-o continuă vacanță și ne trezeam dimineața când voia Ionuț (adică foarte devreme), porneam la plajă din aprilie până-n noiembrie aproape zi de zi. Au fost vreo... Citește în continuare →

Jurnal de vacanță (9)

Gata. E gata și vacanța. De două zile am dat mirosul de mare pe ăla al teilor (mă rog, în Timișoara multe-s altele care miros și nu neaparat plăcut) dar  mă simt mai bine ca niciodată. Am intrat duminică seara-n casă și mi-erau așa de dragi toate de le-aș fi îmbrățișat pe rând și una... Citește în continuare →

Jurnal de vacanță (6)

Ieri am mers la o plajă tare dragă nouă și am semnat și o premieră cu ocazia asta: am avut și un cățel pe bancheta din spate. Nu-s eu prietenă bună cu ei dar după câteva zile în care Ionuț mi-a povestit cum își închipuie o zi cu Django, "dar mami, chiar dacă nu se... Citește în continuare →

Jurnal de vacanță (5)

Atârnăm ca niște legume-n soare toți trei. Mă rog, unii mai în soare ca alții. Redescoperim plajele pe care ne făceam veacul anii trecuți, vedem oameni - unii-s faini, alții nu prea, mă plimb pe străzi în sus și-n jos și mă minunez: Cum naiba am rezistat aici atâția ani?! Nu mai contează, a trecut.... Citește în continuare →

Jurnal de vacanță (4)

Am amânat plecarea cu cortul - pentru că în Grecia oricum nimic nu funcționează după programări și planificări, ne adaptăm din mers și era păcat să fi stricat chiar noi obiceiurile. Ne-au trecut zilele ușor și aici, am mai văzut un prieten, doi, am lenevit în hamac - cu Ion agățat de picioarele mele, am... Citește în continuare →

Jurnal de vacanță (1)

Ultima dată când am venit în vacanță în Grecia eram cu zece ani mai tânără. Am venit, l-am cunoscut și m-am mutat aici. Anul trecut am revenit în țară, una plecată, trei întorși și acum ne bucurăm (vorba vine) de Grecia din perspectiva de turiști. Sună ciudat, se simte ciudat, e ciudat. Și al naibii... Citește în continuare →

Cum a fost la Berlin?

Absolut fantastic. Prima vacanță cu Ionuț și doar cu el, prima dintr-un șir lung, așa ne-am promis, așa să fie. Acum vreo trei ani am fost într-un weekend acolo, eu și K. Ionuț a rămas acasă, supărat nevoie mare - cum puteți merge doar voi doi? Suntem o familie! Familia merge împreună! I-am promis că... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: